10 definiții pentru necruțător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necruțător, ~oare a [At: SĂM. I, 328 / Pl: ~i, ~oare / E: ne- + cruțător] 1 Care nu are milă Si: crud, neînduplecat, neîndurător, nemilos, (înv) necruțat (2). 2 (Pex) Aspru. 3 Înverșunat. 4 (Îvr) Care nu este econom Si: risipitor.

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător.Pref. ne- + cruțător.

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, care nu are milă; crud, neîndurător, neînduplecat, nemilos. ♦ Înverșunat, aspru. Vânt necruțător.Ne- + cruțător.

NECRUȚĂTÓR, -OÁRE, necruțători, -oare, adj. Care nu cruță, fără milă, neîndurător; intransigent. Necruțător este poporul în pedepsirea a tot ceea ce este potrivnic vieții, fals. BENIUC, P. 12.

NECRUȚĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și adverbial (despre acțiuni, manifestări, fenomene) Care înspăimântă prin intensitate sau proporții; cumplit. /ne- + cruțător


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necruțătór (ne-cru-) adj. m., pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre

necruțătór adj. m. (sil. -cru-), pl. necruțătóri; f. sg. și pl. necruțătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECRUȚĂTÓR adj., adv. 1. adj., adv. v. rău. 2. adj. v. neîngăduitor. 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. v. crud. 5. adj. v. înverșunat.

NECRUȚĂTOR adj., adv. 1. adj., adv. aprig, aspru, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 2. adj. intolerant, neiertător, neîndurător, neîngăduitor, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (E un om ~ cu cei răi.) 3. adj. intransigent. (Un judecător ~.) 4. adj. crud, hain, implacabil, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv, (livr.) inexorabil, (rar) neîndurat, nemiluit, (înv.) nemilostivitor, nemilostivnic, (fig.) vitreg. (O soartă ~.) 5. adj. acerb, aspru, înverșunat. (O dispută ~.)

Necruțător ≠ cruțător

Intrare: necruțător
necruțător adjectiv
  • silabație: ne-cru-
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necruțător
  • necruțătorul
  • necruțătoru‑
  • necruțătoare
  • necruțătoarea
plural
  • necruțători
  • necruțătorii
  • necruțătoare
  • necruțătoarele
genitiv-dativ singular
  • necruțător
  • necruțătorului
  • necruțătoare
  • necruțătoarei
plural
  • necruțători
  • necruțătorilor
  • necruțătoare
  • necruțătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

necruțător

etimologie:

  • Prefix ne- + cruțător.
    surse: DEX '09