17 definiții pentru necredință


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

necredință sf [At: TETRAEV. (1574), 224 / V: (înv) ~dență, nic~, nicrid~ / Pl: ~țe / E: ne- + credință] 1 (Înv) Lipsă de încredere. 2 (Înv) Îndoială. 3 (Înv) Scepticism. 4 (Înv) Trădare. 5 Comportare necinstită Si: înșelăciune 6 Lipsă de fidelitate Si: infidelitate. 7 Absență a unei credințe religioase Si: ateism. 8 Nerespectare a dogmelor bisericești Si: erezie. 9 Credință greșită.

NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Pref. ne- + credință.

NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate. 2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. – Ne- + credință.

NECREDÍNȚĂ s. f. 1. Lipsă de credință manifestată în relațiile dintre oameni; infidelitate. Inima nu mă lăsa a crede la atîta necredință. NEGRUZZI, S. I 49. 2. Lipsă de credință religioasă; faptul de a nu crede în dumnezeu.

NECREDÍNȚĂ ~e f. 1) rel. Lipsă de credință în Dumnezeu. 2) fig. Lipsă de fidelitate față de cineva; infidelitate; nestatornicie. /ne- + credință

necredință f. 1. incredulitate; 2. infidelitate.

necredínță f., pl. e. Lipsă de credință, infidelitate.

necredență sf vz necredință

nicredință sf vz necredință

nicridință sf vz necredință


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

necredínță (ne-cre-) s. f., g.-d. art. necredínței; pl. necredínțe

necredínță s. f. (sil. -cre-), g.-d. art. necredínței, pl. necredínțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NECREDÍNȚĂ s. 1. v. ateism. 2. v. adulter.

NECREDÍNȚĂ s. v. dubiu, eres, erezie, incertitudine, îndoială, neîncredere, nesiguranță, rezervă, scepticism, șovăială, șovăire.

NECREDINȚĂ s. 1. ateism. 2. (JUR.) adulter, infidelitate, înșelăciune, (înv.) preacurvie, preacurvire, preaiubire, viclenie, (fig.) trădare. (~ în relațiile conjugale.)

necredință s. v. DUBIU. ERES. EREZIE. INCERTITUDINE. ÎNDOIALĂ. NEÎNCREDERE. NESIGURANȚĂ. REZERVĂ. SCEPTICISM. ȘOVĂIALĂ. ȘOVĂIRE.

Necredință ≠ credință

Intrare: necredință
necredință substantiv feminin
  • silabație: ne-cre-
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • necredință
  • necredința
plural
  • necredințe
  • necredințele
genitiv-dativ singular
  • necredințe
  • necredinței
plural
  • necredințe
  • necredințelor
vocativ singular
plural

necredință

etimologie:

  • Prefix ne- + credință.
    surse: DEX '09