NECHEZ s. n. Nechezat². Și-ndeparte se aude un nechez resunător. alecsandri, poezii, 14. Armăsarii osmanului mărit Aruncă largi nechezuri. id. ib. 217. Apare-un cal la cotituri. Nechezul înspumatei guri Speria tăcerea din păduri. coșbuc, p. i, 195. Ascult... doar de-oi auzi vreun cîntec..., vreun fluierat, vreun nechez. luc. iii, 178. În nechezul calului și-n rîsul omului răzbătea toată puterea și bogăția primăverii și a vieții. sadoveanu, o. iv, 472. Nechezuri sfîșietoare se întretăiau în lumina săracă a grajdului. camilar, n. ii, 458, cf. 328. Că-n departe auzea Un nechez ce necheza Și se tot apropia. alecsandri, p. p. 72. Am tot ascultat... Un nichez de cal Spre Movilă-n deal. teodorescu, p. p. 448. Ș-am venit p-aici Să-mi găsesc voinici... D-aud ninchezul Le trece somnul! id. ib. 494. Cum au auzit moșnegii nechezul calului au zis unul cătră altul: – Hai iute acasă! sbiera, p. 41. S-o aprins ceru și pămîntul de șuierul șerpilor, de nechezu iepelor, de zbierătul vacilor. șez. vii, 156. Am auzit Sau mi s-a părut... Glasul unui turc Și-un nechez de murg. pamfile, c. ț. 46. Nechiază de iapă. alr i 1 101/890, cf. ant. Lit. pop. i, 391. – Scris și: nechiez. – pl.: nechezuri și (regional) nechează. – Și: (regional) nichez, ninchez, nînchez (tdrg) s. n. – Postverbal al lui necheza.