NEAM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adj. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Uniune de ginți și de triburi din Comuna primitivă; p. ext. seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc.) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă deloc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. 4 Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în Evul Mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; denumire a urmașilor boierilor mari sau veliți, care ocupau dregătoriile importante. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesie sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ♦ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

neam [At: PSALT. 18 / Pl: ~uri, (înv) ~ure / E: mg nem] 1 sn (Îvp) Oameni din aceeași generație. 2 sn (Îvp; pgn) Generație. 3 sn (Îlav) De ~ (până) în ~ sau (înv) de ~ și ~, în ~ și (în) ~, până la ~ și ~, (nob) din ~, din răs~ Din generație în generație. 4 sn (Îal) În veci. 5 sn (Îls) ~ de (ori, rar, din) ~ul meu (sau tău, lui etc.) sau ~ de (ori, rar, din) ~ Toți ascendenții sau (rar) descendenții din familia mea, ori a ta, a sa etc. 6 sn (Îal) Din generație în generație. 7 sn (Îal) De când se știe. 8 sn (Îcn; îal) Nici unul dintre ascendenții sau (rar) descendenții din familia mea, ori a ta, a sa etc. 9 sn (Îcn; îal) Nimeni din familia mea, sau a ta, a lui etc. 10 sn Totalitate a persoanelor înrudite între ele prin sânge sau alianță Si: nemet¹, (înv) naștere (7), (reg) nemenie (2). 11 sn Persoană care face parte din aceeași familie cu cineva Si: rudă, (îrg) nemotenie (2), (reg) nat (5). 12 sn (Îe) ~ după (sau de pe) Adam sau ~ după (sau de) a noua spiță Rudă foarte îndepărtată. 13 sn (Îla) De ~(bun sau mare, ales, de sus) sau (înv) de bun ~ Dintr-o familie nobilă. 14 sn (Îal) Dintr-o familie de oameni cumsecade. 15 sn (Îe) A avea ~uri (bune) A fi dintr-o familie bogată, aleasă și influentă. 16 sn (Îe) A fi de un ~(cu)... A fi din aceeași familie cu... 17 sn (Îla) De un ~(cu)... Din aceeași familie cu... 18-19 sn (Îe) A fi (sau a se face) ~(cu...) A avea sau a intra în legături de rudenie cu cineva. 20 sn Descendent. 21 sn (Pex) Viță. 22 sn (Mol) Parte de țarină pe care lucrează o familie. 23 sn (În orânduirea feudală din Țările Române; lpl) Familie boierească. 24 sn (Înv; lpl) Grup de boieri. 25 sn (Înv; pex; lpl) Totalitate a boierilor Si: aristocrație, boierime. 26 sn (Înv; prc; lpl) Descendenți ai marilor boieri care au ocupat funcții importante. 27 sn (Lsg) Persoană care face parte din boierime. 28 sn Trib. 29 sn Populație. 30 sn Popor. 31 sn Națiune (1). 32 sn Origine etnică. 33 sn (Îla) De ~ (sau de ~ul lui) sau ~ de De naționalitate. 34 sn (Cu determinări care indică ființe) Grup. 35 sn (Înv) Categorie de oameni care aparțin aceleiași profesii sau au însușiri și interese comune Si: tagmă. 36 sn (Îrg) Origine socială nobilă Si: obârșie. 37 sn (Îe) A fi de ~ de... sau a-și trage ~ul din... A fi de origine... 38 sn (Înv; îls) Bun ~ Noblețe. 39 sn (Înv; îal) Distincție. 40 sn (Reg; irn; îls) ~ de traistă sau, fam, ~ prost Om necioplit, bădăran. 41 sn (Reg; îal) Om lipsit de caracter. 42 sn Fel. 43 sn Specie. 44 sn (Îs) ~ul omenesc sau (nob) ~ul de oameni Omenire. 45 sn (Îla) De ~ Care este de soi bun. 46 sn (Îal) Care este dintr-o specie superioară. 47 sn (Îla) De tot ~ul sau de toate ~urile De toate naționalitățile. 48 sn (Îal; îla) de la nouă ~uri De toate felurile Si: felurit, variat. 49 sn (Îlav) ~ de... De nici un fel. 50 sn (Îal) Nici un pic de... 51 sn (Îvr) Categorie. 52 sn (Înv) Gen gramatical. 53 sn (Înv) Sex. 54 av (Olt; Mun) De loc. 55 av Nimic (1).

NEAM, neamuri, s. n., adv. I. S. n. 1. Popor, națiune. ◊ Loc. adv. De neam (sau de neamul lui) sau neam de... = de origine, de naționalitate. ◊ Expr. De tot neamul sau de toate neamurile = de toate naționalitățile; p. ext. de toate felurile, de toate speciile. A-și trage neamul din... = a proveni de la..., a se trage din... ♦ Seminție; trib; populație. 2. Totalitatea persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță; persoană care face parte din aceeași familie cu cineva (în raport cu acesta); rudă. ◊ Expr. De neam (bun, mare etc) = dintr-o familie nobilă sau dintr-o familie de oameni corecți, cumsecade. Neam prost = om bădăran, mitocan. A fi neam după Adam sau a fi neam (de) a cincea (sau a șasea, a noua) spiță = a fi rudă foarte îndepărtată sau a nu fi rudă de loc cu cineva. 3. (Înv. și pop.) Rând de oameni din aceeași generație; generație. ◊ Expr. Neam de neamul meu (sau tău etc.) sau neam de neam = a) (în propoziții afirmative) din tată în fiu, din moși-strămoși, din generație în generație; b) (în propoziții negative) nimeni din familia mea (sau ta etc.). ♦ (Înv. și reg.) Partea de țarină pe care o lucrează o familie. 4. (La pl.; în evul mediu) Mulțime de boieri; clasă boierească; familie boierească; descendenți ai unor boieri mari. 5. Categorie de oameni care au aceeași profesiune sau anumite însușiri ori interese comune. 6. Specie, gen, varietate, fel, soi. ◊ Neamul omenesc = genul uman, omenirea. II. Adv. (Reg. și fam.) Deloc, câtuși de puțin, nimic. – Din magh. nem.

NEAM¹ adv. (Olt., Munt.; familiar) De loc, de fel, cîtuși de puțin, nimic. Azi-noapte n-am dormit neam. PREDA, Î. 160. Mai greu e că, în orașul ăsta babilonic, surugiii ei de la Bălcești nu se pot descurca neam. CAMIL PETRESCU, O. I 177.

neam n. 1. gen, specie: neamul omenesc; 2. rassă, popor: neamul indo-european; 3. națiune: neamul românesc; 4. generațiune, familie: un om de neam prost; 5. soiu: alege alt neam de pește PANN; 6. origină nobilă: om de neam; 7. Mold. rudenie: înconjurat de neamuri, feciori, nepoți și gineri AL.; 8. pl. neamuri, boierii de neam, deveniți în urmă simpli agricultori și constituind o clasă de contribuabili aleși de Const. Mavrocordat dintre mazili; 9. aristocrație: m’aș însura să intru în neamuri AL. [Ung. NÉM]. ║ adv. 1. nimeni: neam de neamu meu n’a mai văzut; 2. nimic: nu zise neam.

neam¹ (deloc) (reg., fam.) adv.

neam¹ (reg., fam.) adv.

neam adv.

NEAM adv. v. defel, deloc, nicicum, nicidecum, nimic.

neam adv. v. DEFEL. DELOC. NICICUM. NICIDECUM. NIMIC.