11 definiții pentru neîntrecut nentrecut


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi. întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Pref. ne- + întrecut.

neîntrecut, ~ă a [At: EMINESCU, S. P. 21 / V: (pfm) nen~ / Pl: ~uți[1], ~e / E: ne- + întrecut] 1-2 Care (nu este sau) nu poate fi întrecut. 3-4 Ale cărui calități nu pot fi depășite (cu ușurință). 5 (Pex) Excepțional. corectată

  1. În original, greșit tipărit: ~iți LauraGellner

NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut; p. ext. grozav, extraordinar, excepțional. – Ne- + întrecut.

NEÎNTRECÚT, -Ă, neîntrecuți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi întrecut (în valoare, merite etc.); inegalabil, neasemuit. Privește la vîrtejul valsului; în acest vîrtej ochii lui trebuiesc să deosibească între toate pe cîteva, mai grațioase, și între aceste cîteva mai grațioase, pe una nentrecută, adorabilă. CARAGIALE, O. II 120. – Scris și: nentrecut.

neîntrecut a. 1. ce nu se poate întrece; 2. fig. fără seamăn.

neîntrecút, -ă adj. Care n’a fost întrecut, fără seamăn.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. neîntrecútă, pl. neîntrecúte

neîntrecút adj. m., pl. neîntrecúți; f. sg. neîntrecútă, pl. neîntrecúte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNTRECUT adj. incomparabil, inegalabil, neasemănat, neasemuit, necomparabil, neegalabil, unic, (rar) neajuns, (înv.) neurmat. (O voce ~; însușiri ~.)

Intrare: neîntrecut
neîntrecut adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîntrecut
  • neîntrecutul
  • neîntrecutu‑
  • neîntrecu
  • neîntrecuta
plural
  • neîntrecuți
  • neîntrecuții
  • neîntrecute
  • neîntrecutele
genitiv-dativ singular
  • neîntrecut
  • neîntrecutului
  • neîntrecute
  • neîntrecutei
plural
  • neîntrecuți
  • neîntrecuților
  • neîntrecute
  • neîntrecutelor
vocativ singular
plural
nentrecut adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nentrecut
  • nentrecutul
  • nentrecu
  • nentrecuta
plural
  • nentrecuți
  • nentrecuții
  • nentrecute
  • nentrecutele
genitiv-dativ singular
  • nentrecut
  • nentrecutului
  • nentrecute
  • nentrecutei
plural
  • nentrecuți
  • nentrecuților
  • nentrecute
  • nentrecutelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

neîntrecut nentrecut

etimologie:

  • Prefix ne- + întrecut.
    surse: DEX '09