7 definiții pentru neîngăduitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Pref. ne- + îngăduitor.

NEÎNGĂDUITÓR, -OÁRE, neîngăduitori, -oare, adj. Care nu îngăduie (1); p. ext. care nu iartă ușor; intransigent. [Pr.: -du-i-] – Ne- + îngăduitor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*neîngăduitór (-du-i-) adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre

neîngăduitór adj. m., pl. neîngăduitóri; f. sg. și pl. neîngăduitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNGĂDUITÓR adj. intolerant, intransigent, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

NEÎNGĂDUITOR adj. intolerant, necruțător, neiertător, neîndurător, nemilos, netolerant, (înv.) nesuferitor. (Om ~ cu cei necinstiți.)

Neîngăduitor ≠ tolerant

Intrare: neîngăduitor
neîngăduitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neîngăduitor
  • neîngăduitorul
  • neîngăduitoru‑
  • neîngăduitoare
  • neîngăduitoarea
plural
  • neîngăduitori
  • neîngăduitorii
  • neîngăduitoare
  • neîngăduitoarele
genitiv-dativ singular
  • neîngăduitor
  • neîngăduitorului
  • neîngăduitoare
  • neîngăduitoarei
plural
  • neîngăduitori
  • neîngăduitorilor
  • neîngăduitoare
  • neîngăduitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)