11 definiții pentru neînțelegere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

neînțelegere sf [At: D. ZAMFIRESCU, R. 30 / Pl: ~ri / E: ne- + înțelegere] 1 Lipsă de înțelegere. 2 Lipsă de bunăvoință. 3 Dezacord. 4 Conflict. 5 Ceartă. 6 Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. corectată

NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată din cauza interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Pref. ne- + înțelegere.

NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. Faptul de a nu (se) înțelege, lipsă de înțelegere. ♦ Dezacord; conflict, diferend; discordie, ceartă. ♦ Confuzie creată datorită interpretării greșite a unei afirmații, a unei situații etc. – Ne- + înțelegere.

NEÎNȚELÉGERE, neînțelegeri, s. f. 1. Faptul de a nu (se) înțelege; lipsă de înțelegere. 2. Discordie, disensiune, diferend, ceartă. Se împrăștie nourii neînțelegerilor. REBREANU, R. I 189.

NEÎNȚELÉGERE ~i f. (negativ de la înțelegere) 1) Confuzie apărută prin înțelegerea greșită a unor lucruri. 2) mai ales la pl. Ciocnire de păreri sau de interese. /ne- + înțelegere

neînțelegére f. Discordanță în aceĭa ce aŭ înțeles doĭ saŭ maĭ mulțĭ: pintr’o neînțelegere, nu s’aŭ putut întîlni. Ceartă: am avut maĭ multe neînțelegerĭ cu el.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri

neînțelégere s. f., g.-d. art. neînțelégerii; pl. neînțelégeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NEÎNȚELÉGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zâzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cârcotă, dihonie, râcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scârbă, toi, (reg.) bucluc, hâră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gâlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pâră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergență, (livr. fig.) fricțiune.

NEÎNȚELEGERE s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, vrajbă, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ existentă între două persoane.) 2. divergență, (livr. fig.) fricțiune.

Neînțelegere ≠ înțelegere

Intrare: neînțelegere
neînțelegere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • neînțelegere
  • neînțelegerea
plural
  • neînțelegeri
  • neînțelegerile
genitiv-dativ singular
  • neînțelegeri
  • neînțelegerii
plural
  • neînțelegeri
  • neînțelegerilor
vocativ singular
plural

neînțelegere

etimologie:

  • Prefix ne- + înțelegere.
    surse: DEX '09