nazalizare sf [At: PUȘCARIU, L. R. I, 69 / Pl: ~zări / E: nazaliza] 1 Transformare a unui sunet în unul nazal (4). 2 Pronunțare nazală (4) a unui sunet.

NAZALIZARE, nazalizări, s. f. Transformarea unui sunet oral în sunet nazal, prin adăugarea unei rezonanțe nazale.

NAZALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) nazaliza și rezultatul ei; dobîndire a unei pronunțări nazale de către un sunet. [< nazaliza].

nazalizare s. f., g.-d. art. nazalizării; pl. nazalizări

nazalizare s. f., g.-d. art. nazalizării; pl. nazalizări

nazalizare s. f., g.-d. art. nazalizării; pl. nazalizări

NAZALIZARE s. f. (< nazaliza, cf. fr. nasaliser): pronunțare nazală a unui sunet; transformare a unui sunet în sunet nazal; proces fonetic prin care o vocală situată înaintea unei consoane nazale capătă, prin anticiparea mișcării de coborâre a vălului palatului gurii, un timbru nazal. N. este foarte răspândită în limba franceză și în limba portugheză. Ea este marcată printr-o tildă (~) așezată deasupra vocalei pronunțate astfel: fr. cotton este pronunțat „cotõ” cu ultimul o nazalizat; enfant – „ãfã”, bon – „bõ”, en – „ã” etc. În limba portugheză, pe lângă marcarea n., tilda este și semn diacritic al ortografiei acestei limbi.