NAZALIZARE s. f. (< nazaliza, cf. fr. nasaliser): pronunțare nazală a unui sunet; transformare a unui sunet în sunet nazal; proces fonetic prin care o vocală situată înaintea unei consoane nazale capătă, prin anticiparea mișcării de coborâre a vălului palatului gurii, un timbru nazal. N. este foarte răspândită în limba franceză și în limba portugheză. Ea este marcată printr-o tildă (~) așezată deasupra vocalei pronunțate astfel: fr. cotton este pronunțat „cotõ” cu ultimul o nazalizat; enfant – „ãfã”, bon – „bõ”, en – „ã” etc. În limba portugheză, pe lângă marcarea n., tilda este și semn diacritic al ortografiei acestei limbi.