NAZALIZARE s. f. (Fon.) Faptul de a (se) nazaliza. Cele mai caracteristice trăsături ale foneticei românești socotim că sînt acestea: afonizarea finalelor..., apoi nazalizarea vocalelor înainte de consonante nazale. PUȘCARIU, L. R. I, 69. Nazalele m și n se pot lesne confunda, pentru că, precedate de o vocală și urmate de o consoană, se reduc, în realitate, la o ușoară nazalizare a vocalei precedente. IORDAN, G. 22. Nazalizarea este și ea un fenomen de asimilare a vocalei de către consoană. GRAUR, I. L. 61. Vocalele urmate de consoane nazale apar nazalizate la unele persoane, în timp ce la alte persoane gradul de nazalizare este mult mai mic. id. ib. 66. – V. nazaliza.