NASTURE, nasturi, s. m. Disc de metal, sidef, os, lemn etc. care, cusut pe o parte a unei haine și putînd trece printr-o butonieră sau printr-o cheotoare aflată pe cealaltă parte a hainei, servește la încheiatul hainelor (și uneori ca ornament). Bluză rusească, neagră, încheiată cu nasturi de sidef la gît. C. PETRESCU, Î. II 216. Mandarinu-n haine scumpe... cu nasturi de opal. ALECSANDRI, P. III 83. Cu nasturi curați, Pe pept revărsați. TEODORESCU, P. P. 79. ◊ (Poetic) Roua-i nasturi pe verdeață Și Zorilă-n răsărit Joacă-n cîmpul aurit. BOLLIAC, O. 181.