14 definiții pentru namilă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de proporții foarte mari și cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.

namilă sf [At: CANTEMIR, IST. 142 / V: (reg) ma~, mamină, manină, mlamni~, mom~, ~ină, năma~, năm~, nomină / Pl: ~le, nămili / E: nct] 1 Ființă sau lucru de proporții exagerate, mari, uriașe Si: colos, matahală, (reg) natimală (1), natină (2), nătărală. 2 Ființă fantastică de mărime enormă și cu înfățișare de obicei îngrozitoare, adesea cu contururi vagi Si: (reg) budihace, nămetenie. 3 (Pex) Arătare. 4 (Reg; dep) Cal mare și urât. 5 (Reg) Sperietoare.

NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. ♦ Ființă fantastică de mărime enormă și de obicei cu înfățișare îngrozitoare. – Et. nec.

NÁMILĂ, namile, s. f. Ființă sau lucru foarte mare; matahală, colos. Deodată ieși din tufișuri o namilă cît un junc. Era un vier negru. SADOVEANU, O. I 64. Namila de vapor a dat peste mine și eu m-am văzut deodată în fundul apei. DUNĂREANU, CH. 190. O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGĂ, P. 241. ◊ (În comparații și metafore) Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.

NÁMILĂ ~e f. Ființă sau (mai rar) lucru de dimensiuni neobișnuit de mari și ne-proporționale; matahală. /Orig. nec.

namilă f. 1. arătare uriașă; 2. colos: o namilă de om CR. namilă de marmură OD. [Disimilat din mamilă: v. momâie].

námilă (vest), mámilă, mámină și mánină (est) f., pl. e și ĭ (V. momîĭe). Colos, ceva voluminos: o namilă de om, de munte. – La As. 155: o fĭară manină. Și nămálă, pl. e (Ret.).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile

námilă s. f., g.-d. art. námilei; pl. námile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NAMILĂ s. arătare, colos, matahală, uriaș, (pop.) măgăoaie, (reg.) nămetenie, nătărală, (Mold.) bahahuie, (prin Transilv.) mamiță, (Olt.) sodom, (fam.) huidumă. (O ~ cît toate zilele.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

námilă (námile), s. f. – Gigant, uriaș. – Megl. namilă. Creație expresivă, cf. momîie și der. sale. Der. propusă de Cihac, II, 192, din sl. namira „culme”, nu este convingătoare. Legătură cu rădăcina expresivă mam- a fost indicată deja de Tiktin, Candrea și Scriban. Numeroase var. mamilă, momilă, mamină, mamișă, manină etc. – Natimă, s. f. (monstru, sperietoare, pocitanie; vrajă, descîntec împotriva unui dușman), în Olt., este un rezultat al lui anatimă încrucișat cu aceste cuvinte.

Intrare: namilă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • namilă
  • namila
plural
  • namile
  • namilele
genitiv-dativ singular
  • namile
  • namilei
plural
  • namile
  • namilelor
vocativ singular
plural

namilă

  • 1. Ființă sau lucru foarte mare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: colos matahală uriaș, -ă antonime: pitic, -ă (persoană) 4 exemple
    exemple
    • Deodată ieși din tufișuri o namilă cît un junc. Era un vier negru. SADOVEANU, O. I 64.
      surse: DLRLC
    • Namila de vapor a dat peste mine și eu m-am văzut deodată în fundul apei. DUNĂREANU, CH. 190.
      surse: DLRLC
    • O namilă de om mînca brazdele de pe urma a 24 de pluguri. CREANGĂ, P. 241.
      surse: DLRLC
    • în comparații metaforic Troienii se ridicau namilă pînă în tinda creștinului. DELAVRANCEA, H. T. 249.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ființă fantastică de proporții foarte mari și cu înfățișare îngrozitoare.
      surse: DEX '09

etimologie: