NAMILĂ (pl. -le) sf. 1 Om, animal, monstru de o statură foarte mare, mătăhală, uriaș, colos: se pomenește cu o ~ de om: capu-i era cît ciutura și pieptul cît banița (R.-COD.); o ~ de leu cît toate zilele de mare (ISP.) ¶ 2 Lucru extraordinar de mare, de o formă uriașă, colosală: erau două namile de case, cu pridvoare, săli mari, tinzi (I.-GH.); ne uităm cu groază în sus la namilele de stînci aninate de păreții cheii (VLAH.) 👉 MAMINĂ.