12 definiții pentru nătântoc (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătăntoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Cf. nătâng.

nătântoc, ~oa [At: ȚICHINDEAL, F. 200/8 / V: mot~, motânțoc, motrâ~, natan~, ~tăntoc, năt~, ~tinctoc, net~ / Pl: ~oci, ~oace / E: ns cf nătâng] 1-2 smf, a (Îrg) Nătărău (1-2). 3 a (Reg; d. oameni) Bădăran. 4 a (Îf motrântoc) Ursuz.

NĂTÂNTÓC, -OÁCĂ, nătântoci, -oace, adj., s. m. și f. (Înv. și reg.) Nătâng (1). – Et. nec. Cf. nătâng.

motântoc, ~oa a vz nătântoc

motânțoc, ~oa a vz nătântoc

motrântoc, ~oa a vz nătântoc

NĂTÎNTÓC, -OÁCĂ, nătîntoci, -oace, adj. (Regional) Nătîng. (Substantivat) De ar fi fost un nătîntoc, fata Împăratului Galbăn... nu l-ar fi luat de bărbat o dată cu capul. BOTA, P. 106. Ierte-te dumnezeu, nătîntocule! RETEGANUL, P. I 1.

nătîntóc, -oácă adj. adj. și s. (din năting și dobitoc, sărăntoc). Vest. Nătîng. bleg, mototol. – Și nătăntól, motîntóc ( fem. -oa-) și motîntán (după mototol).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

nătântóc (înv., reg.) adj. m., s. m., pl. nătântóci; adj. f., s. f. nătântoácă, pl. nătântoáce

nătântóc adj. m., s. m. pl. nătântóci; f. sg. nătântoácă, g.-d. art. nătântoácei, pl. nătântoáce


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂTÂNTÓC adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.

nătîntoc adj., s. v. BLEG. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU.

Intrare: nătântoc (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nătântoc
  • nătântocul
  • nătântocu‑
plural
  • nătântoci
  • nătântocii
genitiv-dativ singular
  • nătântoc
  • nătântocului
plural
  • nătântoci
  • nătântocilor
vocativ singular
  • nătântocule
plural
  • nătântocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

nătântoc, -oacă nătântoacă

etimologie:

  • cf. nătâng
    surse: DEX '98 DEX '09