7 definiții pentru năpustire
Explicative DEX
NĂPUSTIRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.
NĂPUSTIRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; năvală. – V. năpusti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
năpustire sf [At: BUGNARIU, N. 261/18 / Pl: ~ri / E: năpusti] 1 Năvălire împotriva cuiva. 2 (Reg) Eliberare. 3 (Reg) Demitere. 4 (Rar) Năvală (1). 5 (Îdt) Abandonare. 6 (Reg) Neglijare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
NĂPUSTIRE, năpustiri, s. f. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei; asalt, năvălire, invazie. Pedestrul doborît În cumplita năpustire, Sub a calului izbire, A căzut și a perit! NEGRUZZI, S. II 82.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
năpustire s. f., g.-d. art. năpustirii; pl. năpustiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
năpustire s. f., g.-d. art. năpustirii; pl. năpustiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
năpustire s. f., g.-d. art. năpustirii; pl. năpustiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Tezaur
NĂPUSTlRE s. f. Acțiunea de a (se) năpusti. 1. (Regional) Eliberare; demitere. cf. năpusti (1). cf. bugnariu, n. 261/18. 2. (Rar) Năvală (I 1). Cf. năpusti (2). Ca un vultur p-a sa pradă, Ce-și repede năpustirea, Dă un geamăt, lungi mugiri. heliade, o. i, 84. Voinicul calcă-n picioare Pe rănitul care moare; Iar pedestrul doborît În cumplita năpustire, Sub a calului izbire, A căzut și a perit. negruzzi, s. ii, 82. 3. (în dicționarele din trecut) Lăsare, părăsire, abandonare. cf. năpusti (3). cf. LB, PONTBRIANT, d., costinescu. – pl.: năpustiri. – v. năpusti.
- sursa: DLR - tomul X (2010)
- furnizată de Universitatea "Dunărea de Jos" din Galați
- adăugată de Ciobotaru Andreea
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
năpustire, năpustirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) năpusti și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Pedestrul doborît În cumplita năpustire, Sub a calului izbire, A căzut și a perit! NEGRUZZI, S. II 82. DLRLC
-
etimologie:
- năpusti DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.