11 definiții pentru năpârstoc (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, s. m. și f., s. n. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

năpârstoc, ~oa [At: BĂRAC, T. 72/31 / V: (reg) napostroc, năpăr~, năpăstroc, ~âstroc, năprâs~, năpustroc, nopostroc, nopros~ / Pl: ~oci, ~oace / E: bg напръсток] 1 sn (Îvp) Degetar folosit la cusut. 2 sn Recipient foarte mic. 3 sn (Udp „de”). 4 smf (Fam) Epitet alintător pentru un copil. 5 smf (Pex; prt) Om mic de statură. 6 smf Om neputincios. 7 smf (Olt) Copil mezin.

NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (Pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. S. m. și f. (Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior.) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.

NĂPÎRSTÓC2, -OÁCĂ, năpîrstoci, -oace, s. m. și f. (Familiar) Poreclă dată unui copil mic. V. pici, puști. Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380. Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203. ♦ Persoană mică de statură; fig. om de nimic. Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152.

năpîrstóc n. pl. oace (vsl. na-prŭstŭkŭ, de deget, d. prĭstŭ, deget; rus. naperstok, sîrb. naprstak și napršnjak, bg. naprŭstnik, degetar. V. pîrslea). Munt. Rar. Degetar. Fig. Iron. Om prea scund. – În Ial. și năpîstroc.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

năpârstóc1 (persoană) (fam.) s. m., pl. năpârstóci

năpârstóc (persoană) s. m., pl. năpârstóci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NĂPÂRSTÓC s. v. degetar, pici, prichindel, puști, țânc.

năpîrstoc s. v. DEGETAR. PICI. PRICHINDEL. PUȘTI. ȚÎNC.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

năpârstoc, năpârstoci s. m. 1. copil mic. 2. (peior.) bărbat mic de statură.

Intrare: năpârstoc (persoană)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocul
  • năpârstocu‑
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocii
genitiv-dativ singular
  • năpârstoc
  • năpârstocului
plural
  • năpârstoci
  • năpârstocilor
vocativ singular
  • năpârstocule
plural
  • năpârstocilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

năpârstoc, -oacă (persoană) năpârstoacă

  • 1. familiar Epitet dat unui copil (mic).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Carul îl păzise Luța, fetița de cinci ani... un năpîrstoc de fată. CAMIL PETRESCU, O. II 380.
      surse: DLRLC
    • Un copil ca mine, un năpîrstoc... abia întors de pe maidane, ar merita o păruială zdravănă. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. II 203.
      surse: DLRLC
    • 1.1. peiorativ Persoană mică de statură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Dada Zvîca, năpîrstoaca, le ține hangul. STANCU, D. 152.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. figurat Om neajutorat, neputincios.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 1.1.2. figurat Om de nimic.
        surse: DLRLC

etimologie: