opțiuni
  • info

16 definiții pentru năboi (vb.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Reg.) 1. (Despre ape; la pers. 3) A se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (Despre ființe) A năvăli, a se năpusti. – Din năboi1.

năboi3 v [At: CREANGĂ, A. 24 / Pzi: ~esc / E: năboi1] (Reg) 1-2 vir (D. ape) A ieși de sub gheață când se încălzește vremea Si: a se revărsa. 3 vt A acoperi. 4 vi (D. ființe) A se năpusti asupra cuiva sau a ceva. 5 vr A transpira. 6 vi (D. plug) A se împotmoli.

NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Învechit și regional) 1. A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. ◊ Tranz. Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. 2. Fig. (Despre ființe) A se năpusti, a invada. Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78.

NĂBOI2, năboiesc, vb. IV. Intranz. (Înv. și reg.; adesea fig.) A se revărsa, a inunda, a potopi; a năvăli. ◊ Tranz. Sudoarea rece îi năboise fruntea (MIRONESCU). – Din năboi1.

A NĂBOI ~iesc 1. intranz. 1) (despre lichide) A începe a curge cu forța și în cantitate mare (inundând totul în jur); a năpădi. 2) fig. A se arunca cu lăcomie sau cu violență; a năvăli; a tăbărî; a se năpusti; a năpădi. 2. tranz. fig. (stări sufletești sau fizice) A cuprinde brusc și cu putere; a năpădi; a copleși; a năvăli. /Din năboi

năboì v. Mold. a inunda: năboise apa în toate părțile CR.

năbui v vz năboi3

năboĭésc și -uĭésc v. intr. (d. năboĭ). Năvălesc, năpădesc, inund, mă revars: apele năboĭseră (CL. 1922, 6, 613), năboĭrea apelor (Sov. 194). – În Munt. și -buĭesc. Vechĭ; i refl. „mă răped”. V. buĭecesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

năboi1 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiesc, 3 sg. năboiește, imperf. 1 năboiam; conj. prez. 1 sg. să năboiesc, 3 să năboiască

năboi2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiesc, imperf. 3 sg. năboia; conj. prez. 3 să năboiască

năboi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. năboiesc, imperf. 3 sg. năboia; conj. prez. 3 sg. și pl. năboiască

năboi (ind. prez. 3 sg. năboiește, conj. năboiască)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

NĂBOI vb. v. arunca, azvârli, inunda, năpusti, năvăli, precipita, repezi, revărsa, sări, tăbărî, zvârli.

năboi vb. v. ARUNCA. AZVÎRLI. INUNDA. NĂPUSTI. NĂVĂLI. PRECIPITA. REPEZI. REVĂRSA. SĂRI. TĂBĂRÎ. ZVÎRLI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

năboi (năboiesc, năboit), vb. – 1. A inunda. – 2. A invada, a izbucni. Bg. napojavam „a inunda”. Der. din rus. naboj < sl. biti „a ciocni” (Cihac, II, 207; Tiktin; Candrea; Scriban) e mai puțin probabilă. – Der. năboi, s. n. (inundație; invazie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

năboi3, pers. 3 sg. năboiește, vb. IV unip. (reg.) 1. (despre ape) a se revărsa, a inunda, a potopi. 2. (despre ființe) a se năpusti, a năpădi, a invada. 3. a transpira, a suda. 4. (despre plug) a se împotmoli.

Intrare: năboi (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • năboi
  • năboire
  • năboit
  • năboitu‑
  • năboind
  • năboindu‑
 singular plural
  • năboiește
  • năboiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • năboiesc
 (să)
  • năboiesc
  • năboiam
  • năboii
  • năboisem
a II-a (tu)
  • năboiești
 (să)
  • năboiești
  • năboiai
  • năboiși
  • năboiseși
a III-a (el, ea)
  • năboiește
 (să)
  • năboiască
  • năboia
  • năboi
  • năboise
plural I (noi)
  • năboim
 (să)
  • năboim
  • năboiam
  • năboirăm
  • năboiserăm
  • năboisem
a II-a (voi)
  • năboiți
 (să)
  • năboiți
  • năboiați
  • năboirăți
  • năboiserăți
  • năboiseți
a III-a (ei, ele)
  • năboiesc
 (să)
  • năboiască
  • năboiau
  • năboiră
  • năboiseră
năbui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

năboi, năboiescverb

regional
  • 1. unipersonal (Despre ape) A se revărsa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inunda năvăli potopi revărsa
    • format_quote Năboise Dunărea mare primăvara și urmase în vremea verii secetă. SADOVEANU, A. L. 204. DLRLC
    • format_quote Murat pînă la piele și înghețat hăt bine, căci năboise apa în toate părțile. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Își șterse cu mîna sudoarea rece ce-i năboise fruntea. MIRONESCU, S. A. 76. DLRLC
  • 2. (Despre ființe) A se năpusti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: invada năpusti năvăli
    • format_quote Mistreții numaidecît trebuie să pogoare... Năboiesc pe unde apucă, dînd cu colții; atuncea-s mai cu primejdie. SADOVEANU, N. P. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.