MĂSORIȘTE s. f. (Învechit și regional) Măsurare, măsurătoare. Pe socoteala aciii măsoriști (a. 1 742). IORGA, S. D. VI, 267. Urmează măsoriștea și hotarăle ce au pus (a. 1776). URICARIUL, II, 192/7. Harta închipuitoari di unde să să înceapă măsorește, căci eu din adevăr nu ies (a. 1 830). IORGA, S. D. XXI, 401. 14 stînJ[eni] de la colțul gardului. . . de unde s-au început măsoriștea (a. 1852). URICARIUL, III, 257/15. Rezultatele acestea nu pot inspira o încredere deplină decît numai atunci cînd vom avea făcut cel puțin măsoriște și harta județului. iONESCU, D. 12. În mesoriște s-au pus și poienile din pădure. id. P. 472. La comisație a ieșit comisia de angineri să facă măsuriștea locurilor. Com. din URCA-TURDA. – Pl.: măsoriști. – Și: (învechit) măsorește, (regional) măsúriște, mesoriște s. f. – Măsura + suf. -iște.