24 de definiții pentru mărțână
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- specializate (2)
- altele (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRȚÂNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.
MĂRȚÂNĂ, mărțâne, s. f. (Pop.) Iapă slabă, bătrână; mârțoagă, gloabă. ♦ (Reg.) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. – Din bg. mărcina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărțână sf [At: LB / V: (reg) mar~, marțină, ~țină, măr~, mărțină, merțină, murțină / Pl: ~ne, ~ni / E: bg мўрсина „cadavru de animal”] 1 (Pop) Iapă slabă, bătrână, prăpădită Si: gloabă, mârțoagă. 2 (Pgn) Iapă. 3 (Pex) Cal. 4 (Reg; dep; îf mârțână) Prostituată. 5 (Reg; dep) Femeie mătăhăloasă.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRȚÂNĂ ~i f. pop. Iapă slabă și prăpădită; mârțoagă; gloabă. /<bulg. mărcina
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marțână sf vz mărțână corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marțină sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărțină sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârțână sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârțină sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
merțină sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
murțină sf vz mărțână
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRȚÎNĂ s. f. (Ban.) Iapă slabă, mîrțoagă. Mertzenĕ. AC, 353. Etimologie: bg. mărcina „cadavru de animal”. Vezi și mărțînos.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mârțână f. Tr. V. mârțoagă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărțână (pop.) s. f., g.-d. art. mărțânei; pl. mărțâne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărțână (pop.) s. f., g.-d. art. mărțânei; pl. mărțâne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărțână s. f., g.-d. art. mărțânei; pl. mărțâne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRȚÂNĂ s. v. cabalină, cal, gloabă, iapă, mârțoagă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărțînă s. v. CABALINĂ. CAL. GLOABĂ. IAPĂ. MÎRȚOAGĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
mărțână, mărțâne, s.f. – Cal slab, pricăjit; mârțoagă: „...O mărs călare pă o mărțână albă...” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 153; Săpânța). – Din bg. marcina „cadavru de animal” (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărțână, -e, s.f. – 1. Iapă slabă; mârțoagă, gloată. – Din bg. marcina.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARȚINĂ s. f. v. mărțînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȚÎNĂ s. f. v. mărțînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRȚINĂ s. f. v. mărțînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MĂRȚÎNĂ s. f. 1. (Popular) Iapă slabă, bătrînă, prăpădită, mîrțoagă, gloabă; p. g e n er. iapă ; p. e x t. cal. Cf. LB, CIHAC, II, 187, BARCIANU, ALEXI, W., BUGNARIU, N. 262. Românul legase mărțînă de carul sasului și pînă erau amîndoi în moara aceea, fătase și se trase mînzul sub car. F (1888), 496. Nu era chip să-l poată cineva face să priceapă cum că mînzul nu poate fi decît de la mărțina românului. RETEGANUL, B. IV, 32, cf. VICIU, GL., T. PAPAHAGI, M. 225. Mi-ar trebui o mărțînă s-o pun cu calu mneu pînă la tîrg. DR. V, 209. A cui i mărțîna asta? ALR I 237/354, cf. 1097/40, 94, 215, 266, 351, 354, 360, 790, 808, 896, 926, 1098/345, 1 104/348. 2. (Regional ; în forma mîrțînă) Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. Cf. PASCU, S. 211. Ia nu te amesteca, mîrțînă bătrînă, în gusturile noastre! IOVESCU, N. 140, cf. RĂDULESCU-CODIN. 3. (Regional) Epitet pentru o femeie mătăhăloasă (Bonț-Gherla). Cf. PAȘCA, GL. - Pl.: mărține și mărțîni. – Și: (regional) mărțlnă, marțínă (ALR I 1 097/266, MAT. DIALECT. I, 285), marțínă (BARCIANU), $mîrțInă, mîrțínă (TDRG, ALR I 1 097/94), merțínă (ALEXI, W.), murțină (PASCU, S. 211) s. f. – Din bg. мърцина „cadavru de animal”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MERȚÍNĂ s. f. v. mărțînă.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
mărțână, mărțânesubstantiv feminin
-
- 1.1. Epitet injurios dat unei femei de moravuri ușoare. DEX '09 DEX '98
-
etimologie:
- mărcina DEX '98 DEX '09