CABALINĂ, cabaline, s. f. (La pl.) Familie de animale din clasa mamiferelor, avînd ca tip calul; (și la sg.) animal care face parte din această familie. ◊ (Adjectival) Rasă cabalină. – Lat. lit. caballinus.

CABALINĂ ~e f. 1) la pl. Familie de mamifere de talie mare, domestice (reprezentant: calul). 2) Animal din această familie. /<lat. caballinus

CABALIN, -Ă, cabalini, -e, s. f., adj. 1. S. f. (La pl.) Familie de animale domestice din care face parte calul; (și la sg.) animal din această familie. 2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. – Din lat. caballinus.

cabalin, ~ă [At: DEX² / Pl: ~i, ~e / E: lat caballinus] 1 sn Denumire generică dată cailor. 2 a Specific cailor Si: cavalin. 3 a Care provine de la cai Si: cavalin. 4 a Privitor la cai Si: cavalin.

CABALIN, -Ă, cabalini, -e, s. f., adj. 1. S. f. Denumire științifică generică dată cailor. 2. Adj. Care aparține cailor, privitor la cai; cavalin. Rasă cabalină. – Din lat. caballinus.

CABALINE s. f. pl. Numele științific al familiei de mamifere din care face parte calul.

CABALIN, -Ă adj. Referitor la cal. // s.f.pl. Familie de mamifere din care face parte calul; (la sg.) animal din această familie. [După fr. chevalin < lat. caballus – cal].

CABALIN, -Ă I. adj. referitor la cal. II. s. f. pl. familie de mamifere: caii. (< lat. caballinus)

cabalină s. f., g.-d. art. cabalinei; pl. cabaline

cabalină s. f., g.-d. art. cabalinei; pl. cabaline

CABALINĂ s. v. cal.

CABALINĂ s. (ZOOL.) cal, (pop. și depr.) mărțînă.