11 definiții pentru mărșui
din care- explicative (4)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MĂRȘUI, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.
MĂRȘUI, mărșuiesc, vb. IV. Intranz. A mărșălui. – Marș + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
mărșui [At: POLIZU / V: (2) mar~ / Pzi: ~esc / E: marș + -ui] 1 vi A mărșălui. 2 vt (Reg; c. i. ființe; îf mărșui) A izgoni spunându-i: „marș !”.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marșui v vz mărșui
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mărșăluĭésc și mărșuĭésc v. intr. (d. marș; rus. marširovátĭ, ung. marsolni, germ. marschieren). Merg în marș militar.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, 3 sg. mărșuiește, imperf. 1 mărșuiam; conj. prez. 1 sg. să mărșuiesc, 3 să mărșuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărșui (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, imperf. 3 sg. mărșuia; conj. prez. 3 să mărșuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mărșui vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mărșuiesc, imperf. 3 sg. mărșuia; conj. prez. 3 sg. și pl. mărșuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MĂRȘUI vb. v. mărșălui.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRȘUI vb. (MIL.) a mărșălui, (reg.) a marșirui, a mărșuli. (Trupele ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MĂRȘUI vb. IV. 1. Intranz. A mărșălui. Cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., GHEȚIE, R. M., BARCIANU, ALEXI, W. De loc dar am și pornit, Toată noaptea am mărșuit. RETEGANUL, TR. 70. 2. T r a n z. (Regional; atestat în forma marșui; complementul indică ființe) A izgoni (spunîndu-i marș !). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. L-o marșuit ca pi-un cîni. ib. – Prez. ind.: mârșuiesc. – Și (2) marșui vb, IV. – Marș + suf. -ui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARȘUÍ vb. IV v. mărșui.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
mărșui, mărșuiescverb
etimologie:
- Marș + sufix -ui. DEX '98 DEX '09