coral¹ sm [At: NEGRUZZI, S. I, 18 / V: ~ail, (înv) ~ă sf / Pl: ~i / E: ger Koralle, lat corallus] 1 Animal din încrengătură celenteratelor, cu schelet calcaros roșu sau alb Si: mărgean (Corallium rubrum). 2 Schelet de coral (1). 3 Bijuterie confecționată din coral (1). 4 (Bot; îc) ~e-albe Hurmuz (Symphoricarpus albus). 5 (Îs) ~ de stâncă Mineral asemănător cu coralul¹ (2). 6 (Tip; mpl) Literă de titulatură.

CORAL¹, corali, s. m. Mărgean. Mărgele roșii de coral. ◊ (În comparații și metafore) L-am chemat în somn pe Kama-Kamadeva, zeul indic. El veni, copilul mîndru, Călărind pe-un papagal, Avînd zîmbetul fățarnic Pe-a lui buze de coral. EMINESCU, O. I 236.

CORAL s.m. Animal din încrengătura celenteratelor, cu schelet calcaros, care trăiește în colonii în mările calde; scheletul acestui animal; mărgean. [Var. corai s.m. / < germ. Koralle, cf. lat. corallium].

CORAL¹ s. m. animal celenterat cu schelet calcaros roșu sau alb, în colonii în mările calde; mărgean. (< germ. Koralle, lat. corallium)

CORAL³ ~i m. 1) Animal care trăiește în colonii în mările calde, cu schelet calcaros de culoare roșie sau albă; mărgean. 2) Bijuterie confecționată din scheletul acestui animal; mărgean. /<germ. Koralle, lat. corallus

coral n. sau mărgean 1. specie de arbust ca piatra de vârtos, de obiceiu roșu, produs în mare de o aglomerațiune de polipi: coralul se pescuiește pe coastele Mediteranei, se lucrează și se poleiește în formă de obiecte de ornament; 2. roșu ca coralul: pe a lui buze de coral EM.

*coral m. ca animal și n., pl. urĭ ca marfă (lat. corallum, corallium și coralium, fr. corail, vfr. coral). Mărgean, un celenterat din al căruĭ suport calcaros arborescent, (roș, alb orĭ negru) de aspectu uneĭ petre, se fac gĭuvaĭerurĭ. (Se pescuĭește mult pe malurile Siciliiĭ). – Și coráliŭ.

corail sn vz coral¹

corală sf vz coral¹

CORAI adj. invar. De culoarea coralului, roșu de coral; coraliu. // s.m. v. coral [în DN]. [< fr. corail, cf. gr. korallion].

coral¹ (animal; piatră semiprețioasă) s. m., pl. corali

coral² (animal, piatră semiprețioasă) s. m., pl. corali

coral (zool.) s. m., pl. corali

coral (mărgean), pl. corali

CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ul trăiește în colonii.)

CORAL s. (ZOOL.; Corallium rubrum) mărgean. (~ trăiește în colonii.)

CORÁL¹ (< germ., lat.) s. m. 1. Animal celenterat din mările tropicale, care trăiește în colonii sub formă de polip, al cărui schelet calcaros, roșu sau alb, formează, prin întrețesere, cu alți polipi, recifele coraliere (coraligene); mărgean (Corallium rubrum). 2. Materialul ce constituie polipii și care, după moartea animalului, este prelucrat special și utilizat la bijuterii. 3. Orice alt polip care, aidoma c. (1), formează recife (ex. madreporarii, octocoralierii).

CORALILOR, Marea ~ (CORAL SEA), mare în bazinul Oc. Pacific, între coasta NE a Australiei, ins. Noua Guinee, Arh. Louisiade, Solomon, Noile Hebride și ins. Noua Caledonie; 4,1 mii km². Ad. medie: 2.394 m; ad. max.: 9.174 m. Temp. apei: 19-28°C. Salinitate medie: 34,5-35,5‰. Numeroase recife și ins. coraligene. Navigație dificilă. Porturi pr.: Port Moresby (Papua-Noua Guinee), Nouméa (Noua Caledonie). Teatrul unor mari bătălii între forțele aeronavale nord-americane și japoneze (mai 1942).

MAREA BARIERĂ DE CORALI (GREAT BARRIER REEF [greit bæriə ri:f]), lanț de recife și insule coraligene (cea mai mare aglomerare de corali din lume), care se întinde pe c. 2.300 km în lungul coastei de NE a Australiei, pe marginea platformei continentale. Lățime: 2-150 km. Obstacol pentru navigație. Declarat parc maritim (1983).