MĂMĂRUȚĂ s. f. (Entom. ; regional) Buburuză (Coccinella septempunctata). Cf. LB. Din care cauză insă se va fi numind boul-popei, boul-lui-Dumnezeu, vaca-lui-Dumnezeu, cucușor, mămăruță și mumuruță, pină acuma nu mi-a fost cu putință a afla. MARIAN, INS. 109, cf. PAMFILE, VĂZD. 134, H XVII 334. Mămăruță, guță! Dă, doamne, ploiță, Ploiță curată, Făr-un fir dă piatră. ALEXICI, L. P. 200, cf. ALR I 1 889/136, 148, 164, 295, 578, 988. Mămăruză, mămăruză, încâtrău îi zbura, acolo m-oi mărita. ALR II 4 366/228, cf. 4 366/157, 172, 235, 574. - Pl.: mămăruțe. – Și: mămărúț (ALR I 1 889/194) s. m. ; mămăruză, mămăriúță (PĂCALĂ, M. R. 218), mămarúță (ALR I 1 889/231, ALR II 4 366/130, 172), mumurútă, mumurúză (ALR I 1889/227) s. f. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă r i u ț ă.