MĂGĂRIȚĂ s. f. I. Femela măgarului (I 1); (învechit și regional) măgăreață (1), (învechit) asină. Cf. LB, POLIZU. Bei lapte de măgăriță. PAMFILE, B. 65. Laptili di magarițî-i tari bun pentru tusî. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. La măgăriță bătrînă, frîu poleit, se zice la adresa femeilor bătrîne care se gătesc prea mult. Cf. ZANNE, P. I, 543. ♦ (Regional, în sintagma) Măgăriță de catîr = femela catîrului (Bănița-Petroșeni). A III 18. II. (Regional) 1. Crucea de dinapoi a căruței, scara căruței. Cf. DAMÉ, T. 10, PAMFILE, I. C. 132. 2. Floare care se face la capătul stilpilor la unele case țărănești, PAMFILE, I. C. 424. - Accentuat și: măgăriță. - Pl.: măgărițe. – Și: (regional) măgariță s. f. A III 7. – Măgar + suf. -iță. Cf. bg. магарица.