MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. (Fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

muștruluială sf [At: STĂNOIU, C. I. 107 / V: (rar) must~ / Pl: ~ieli / E: muștrului + -eală] 1 (Înv) Predare a teoriei și a practicii militare Si: instrucție, (îvp) mustră¹ (1), (înv) ocenie, șmotru, (nob) mustreală. 2-3 (Pex) Instruire (severă). 4 (Pfm) Mustrare (1). 5 (Pfm) Bătaie.

MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. (Înv. și fam.) Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojană; p. ext. bătaie. – Muștrului + suf. -eală.

MUȘTRULUIALĂ, muștruluieli, s. f. Acțiunea de a muștrului și rezultatul ei; mustrare, dojana; bătaie. Să tragă o sfîntă de muștruluială călugărilor. STĂNOIU, C. I. 107.

mustruluială sf vz muștruluială

muștruluială (fam.) s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială (fam.) s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială s. f., g.-d. art. muștruluielii; pl. muștruluieli

muștruluială

MUȘTRULUIALĂ s. v. admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.

muștruluială s.f. 1 (pop. și fam.) v. Admonestare. Ceartă. Certare. Dojană. Dojenire. Imputare. Imputație. Morală. Mustrare. Observație. Reproș. 2 (pop. și fam.; de obicei constr. cu vb. ca „a da”, „a mânca”, „a primi”, „a trage”) v. Bătaie. Corecție. 3 (milit.; înv. și pop.) v. Instrucție.

muștruluială s. v. ADMONESTARE. BĂTAIE. CEARTĂ. CERTARE. DOJANĂ. DOJENIRE. IMPUTARE. INSTRUCȚIE.MORALĂ. MUSTRARE. OBSERVAȚIE. REPROȘ.

MUȘTRULUIALĂ s. f. 1. (Ieșit din uz) Predare a teoriei și practicii militare; instrucție ostășească, (învechit și popular) mustră¹ (1), (învechit) ocenie, șmotru, (neobișnuit) mustreală. Să intri și tu la muștruluiala căpitanului Costache, cu metodele lui de zbir. C. PETRESCU, A. R. 37. Mîndru, mîndru toporaș, Hai măicuță ta oraș, Să te duci la căpitan, Să-i spui c-ai un băietan, C-a-nvățat muștruluială. PAMFILE, C. Ț. 283. ♦ P. e x t. Instruire (severă). În săptămînă cea dintîi a postului celui mare nu mai făceam școală – dar făceam, în schimb, muștruluiala duhovnicească. CIAUȘANU, R. SCUT. 61. 2. (Popular și familiar) Mustrare (1), dojană, ocară, (rar) muștruluire; bătaie. Protopopul însă găsi cu cale . . . să tragă o sfîntă de mustruluială călugărilor. STĂNOIU, C. I. 107. Îi dau eu o muștruluială lui Sebestyen, ba și lui Adam, de au să mă ție minte. VORNIC, P. 177. – Pl.: muștruluieli. - Și: (rar) mustruluială s. f. – Muștrului + suf. -eală.