opțiuni
  • info

9 definiții pentru șoptitor

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘOPTITOR, -OARE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.

ȘOPTITOR, -OARE, șoptitori, -oare, adj. (Despre oameni, adesea fig.) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit2. – Șopti + suf. -tor.

șoptitor, ~oare [At: ANTIM, P. 29 / V: (înv) ~iu sm / Pl: ~i, ~oare / E: șopti + - tor] 1-2 smf, a (Persoană) care șoptește (1) Si: (rar) șopotind. 3 a (Rar) Șoptit2 (1). 4 smf (Înv) Clevetitor (5). 5 smf (Înv) Denunțător (3).

ȘOPTITOR, -OARE, șoptitori, -oare, adj. (Despre persoane) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (cLespre glasul, vorba cuiva) încet, șoptit. Ascultă la graiul lor înțelept și șoptitor. EMINESCU, N. 47. ◊ Fig. Vino-ncet pe-aici, iubită!... Soarele-ți răsare-n față, Haid’ acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. COȘBUC, P. I 165. Era pe-atunci cînd somnul suspinele alină, Iar frunza șoptitoare în vînturi tremura. BOLINTINEANU, O. 6.

ȘOPTITOR ~oare (~ori, ~oare) Care șoptește; care vorbește în șoaptă. /a șopti + suf. ~tor

șoptitor a. și m. care șoptește.

șoptitoriu sm vz șoptitor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șoptitor adj. m., pl. șoptitori; f. sg. și pl. șoptitoare

șoptitor adj. m., pl. șoptitori; f. sg. și pl. șoptitoare

șoptitor adj. m., pl. șoptitori; f. sg. și pl. șoptitoare

Intrare: șoptitor
șoptitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoptitor
  • șoptitorul
  • șoptitoru‑
  • șoptitoare
  • șoptitoarea
plural
  • șoptitori
  • șoptitorii
  • șoptitoare
  • șoptitoarele
genitiv-dativ singular
  • șoptitor
  • șoptitorului
  • șoptitoare
  • șoptitoarei
plural
  • șoptitori
  • șoptitorilor
  • șoptitoare
  • șoptitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
șoptitoriu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șoptitor, șoptitoareadjectiv

  • 1. adesea figurat (Despre oameni) Care vorbește în șoaptă, care șoptește; (despre glasul, vorba cuiva) șoptit (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: încet șoptit
    • format_quote Ascultă la graiul lor înțelept și șoptitor. EMINESCU, N. 47. DLRLC
    • format_quote figurat Vino-ncet pe-aici, iubită!... Soarele-ți răsare-n față, Haid’ acum fugind la vale Printre șoptitorii brazi. COȘBUC, P. I 165. DLRLC
    • format_quote figurat Era pe-atunci cînd somnul suspinele alină, Iar frunza șoptitoare în vînturi tremura. BOLINTINEANU, O. 6. DLRLC
etimologie:
  • Șopti + sufix -tor. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.