MURG¹, murguri, s. n. 1. (Înv. și pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Et. nec.

murg¹ sn [At: IST. Ț. R. 128 / E: nct] 1 (Îvp) Amurg. 2 (Reg; îs) (În) capul ~ului sau cap de ~ (La) începutul înserării. 3 (Rar) Zori de zi.

MURG¹ s. n. 1. (Înv. și pop.) Amurg. 2. (Rar) Zori de zi. – Et. nec.

MURG¹, murguri, s. n. (Învechit și popular) Amurg. Într-o zi în murgul serii fata așteptînd după obicei pe frate-său... vede înainte-i o păsărică. POPESCU, B. III 118. Murgul serei începe a se destinde treptat preste pustii. ODOBESCU, S. III 17. Duminică... în murgul serii, năpădește peste avangarda vrăjmașului. BĂLCESCU, O. II 49.

murg a. negru bătând în roșu (despre vite și cai). [Albanez MURK]. ║ m. cal cu părul castaniu. ║ n. amurg: sbieretul vitelor în murgul serei BĂLC.

murg¹ (amurg) (înv., pop.) s. n., pl. murguri

murg² (amurg) (înv., pop.) s. n., pl. murguri

murg (amurg) s. n., pl. murguri

MURG s. v. amurg, apus, asfințit, înserare, seară.

murg s. v. AMURG. APUS. ASFINȚIT. ÎNSERARE. SEARĂ.

MURG¹ s. n. 1. (Învechit și popular; de obicei determinat prin „serii”, „de seară”, „de înserare” și precedat de prep. „în”„, ”din„” etc.) Amurg. Îndată au purces în murgul serii. IST. Ț. R. 128. Era în murgul serii și soarele sfințise. HELIADE, O. I, 188. Muncesc. . . de cum se face ziuă până în murgul sării. GORJAN, H. I, 16/3. Duminecă. . . în murgul serii năpădește peste avanguardia vrăjmașului. BĂLCESCU, M. V. 60. Eu viu fără sfială în murg de înserare. BOLLIAC, O. 82. Murgul serei începe a se destinde treptat peste pustii. ODOBESCU, S. III, 17. Plecat în murgul serii, să vii-ndărăt pe lună ! MACEDONSKI, O. II, 40, cf. MARIAN, S. R. I, 108. Din murgul serii și pînă la cîntatul cucoșilor. H IV 92, cf. I 194, II 122. Și vînară Pînă înspre murg de seară. TEODORESCU, P. P. 177. În murgul serii fata. . . vede înainte-i o păsărică foarte frumoasă. POPESCU, B. III, 118, cf. PĂSCULESCU, L. P. 118. Cîn îm fu șî murg d'e sară Zos pă pom să d-alinară. DENSUSIANU, Ț. H. 128. Sară-i sară, murgu-i noapti Șî la mîndră n-oi străbati. ARH. FOLK. V, 145. ◊ (Regional) (În) capul murgului sau cap de murg = (la) începutul înserării. Cf. H XVIII 142, CIAUȘANU, GL., MAT. DIALECT. I, 231. 2. (Rar) Zori de zi. Murgul zilei. POLIZU, cf. PONBRIANT, D. Murgul dimineții. COSTINESCU. În murgul zorilor o șiră de scînteie încununa a sa creastă. ODOBESCU, S. I, 157. – Etimologia necunoscută. Cf. m u r g².