mungiu¹ sm [At: (a. 1792) N. A. BOGDAN, C. M. 70 / S și: ~ndjiu / Pl: ~ii / E: tc mumcu] (Înv) Lumânărar.

mungiu² s [At: CV 1951, nr. 3-4, 41 / Pl: nct / E: fr monte-jus] (Chm) Aparat cu aburi sau cu aer comprimat care servește la ridicarea sucului zaharat în rafinării.

MUNGIU, mungii, s. m. (Învechit, în forma mumgiu) Lumînărar. Luminează casele... cu luminări de seu; pentru această trebuință sînt lumînărarii (mumgiii) indigeni care o îndestulează. I. IONESCU, M. 685. – Variantă: mumgiu s. m.

mungíŭ m. (din mumgiŭ, turc. mumğu, d. mum, pers. mum, ceară. V. mumie). Vechĭ. Lumînărar (fabricant orĭ vînzător). V. Ĭorga, Negoț 177.

MUMGIU s. m. v. mungiu.

mungerie f. Mold. fabrică de lumânări de seu. [Vechiu-rom. mungiu, lumânărar = turc. MUMDJY (din MUM, ceară, lumânare)].

mumgíŭ, V. mungiŭ.

mungiu (înv.) s. m., art. mungiul; pl. mungii, art. mungiii (desp. -gi-ii) corectat(ă)

mungiu (înv.) s. m., art. mungiul; pl. mungii, art. mungiii (-gi-ii) corectat(ă)

mungiu s. m., art. mungiul; pl. mungii, art. mungiii corectat(ă)

mungiu (mungii), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.

MUNGIU s. v. lumânărar.

mungiu s. v. LUMÎNĂRAR.

MUNGiU¹ s. in. (Învechit) Lumînărar. Mungii. 22 parale oca lumînări de său (a. 1792). N. A. BOGDAN, C. M. 70. Mehedințenii luminează casele. . . cu lumînări de seu; pentru această trebuință sînt lumînărari (mundjii) indigeni cari o îndestulează. I. IONESCU, M. 685, cf. COSTINESCU, CHIHAC, II, 597. – Scris și: mundjiu. – Pl.: mungii. – Din tc. mumcu.

MUNGIU² subst. (În limbajul muncitorilor din industria chimică) Aparat cu aburi sau cu aer comprimat care servește la ridicarea sucului zaharat în rafinării. Cf. CV 1951, nr. 3-4, 41. – Din fr. monte-jus.