Definiția cu ID-ul 503446:
Etimologice
mungiu (mungii), s. m. – Lumînărar. Tc. munci (Șeineanu, III, 86; Lokotsch 1510), din per. mum „lumînare”. – Der. mungerie, s. f. (lumînărie). Sec. XIX, înv.
Exemple de pronunție a termenului „mungiu” (5 clipuri)
Clipul 1 / 5