MUNGiU¹ s. in. (Învechit) Lumînărar. Mungii. 22 parale oca lumînări de său (a. 1792). N. A. BOGDAN, C. M. 70. Mehedințenii luminează casele. . . cu lumînări de seu; pentru această trebuință sînt lumînărari (mundjii) indigeni cari o îndestulează. I. IONESCU, M. 685, cf. COSTINESCU, CHIHAC, II, 597. – Scris și: mundjiu. – Pl.: mungii. – Din tc. mumcu.