opțiuni
  • info
7 definiții pentru muncire

Explicative DEX

MUNCIRE, munciri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – V. munci.

MUNCIRE, munciri, s. f. (Înv. și pop.) Acțiunea de a (se) munci și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. – V. munci.

muncire sf [At: CORESI, EV. 236 / E: munci] (Îvp) Supunere la munci Si: căznire, torturare.

MUNCIRE s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a munci (2) și rezultatul ei; suferință, tortură, chin. De muncirea lui [a diavolului] să-l slobozești. TEODORESCU, P. P. 385.

Ortografice DOOM

muncire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. muncirii; pl. munciri

!muncire (înv., pop.) s. f., g.-d. art. muncirii; pl. munciri

muncire s. f., g.-d. art. muncirii; pl. munciri

Tezaur

MUNCIRE s. f. (Învechit și popular) Acțiunea de a (se) m u n c i și rezultatul ei. Cf. mu n c i (1). De muncire și de teamere iaste semn. CORESI, EV. 236. De înșelăciunea diavolului Și de muncirea lui să-l slobozești. TEODORESCU, P. P. 383. – V. munci.

Intrare: muncire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muncire
  • muncirea
plural
  • munciri
  • muncirile
genitiv-dativ singular
  • munciri
  • muncirii
plural
  • munciri
  • muncirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

muncire, muncirisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi munci DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.