MUIERET, (2) muiereturi, s. n. (Înv. și pop.; azi depr.) 1. (La sg. cu sens colectiv) Mulțime, grup de femei; muierime. 2. (La pl.) Femei. – Muiere¹ + suf. -et.

muieret sn [At: BIBLIA (1688), 631²/54 / Pl: ~uri / E: muiere¹ + -et] (Îvp; șdp) 1 (Lsg; esc) Mulțime de femei Si: (reg) muierime, muieriș, muierlâc. 2 (Lpl) Femei.

MUIERET, muiereturi, s. n. (Înv. și pop.; azi depr.) 1. (La sg. cu sens colectiv) Mulțime, grup de femei; muierime. 2. (La pl.) Femei. – Muiere¹ + suf. -et.

MUIERET, muiereturi, s. n. 1. (Cu sens colectiv și cu nuanță ironică) Mulțime, grup de femei. Odinioară, cînd sosea în toiul horei, închega zarva și muieretul se despica în două. DELAVRANCEA, S. 56. 2. (Învechit) Femeie, muiere. Cînd auziră muiereturile despre una ca asta, se adunară numai într-o clipeală. ISPIRESCU, U. 51. Pe celelalte muiereturi ale palatului său le tăie. GORJAN, H. I 12.

MUIERET, muiereturi s. n. (La sg. sau, înv., la pl.; azi ir.) Mulțime, grup de femei; femei, muieri. – Din muiere¹ + suf. -et.

muieret n. (ironic) totalitatea femeilor.

muĭerét n., pl. urĭ. Iron. Mulțime de muĭerĭ.

muieret (mulțime de femei) (înv., pop., fam.) s. n., pl. muiereturi

muieret (înv., pop., fam.) s. n., (femei) pl. muiereturi

muieret s. n., pl. muiereturi

MUIERET s. n. (Învechit și popular; în limba literară depreciativ) 1. (La sg., cu sens colectiv) Grup de femei, mulțime de femei; (regional) muierime, muieriș, muierile. Și să strînse tot muieretul lui Israil, ca să o vază pre ea. BIBLIA (1688), 631²/54. Ajung mai rău ca voi. . . numa să hiie-n plăcu muieretului. JIPESCU, O. 45. Stanca. . . odinioară, cînd sosea în toiul horei, închega zarva și muieretul se despica în două. DELAVRANCEA, S. 56. Bunico, -nchide-n casă muieretul. MURNU, O. 319. 2. (La pl.) Femei. Toate muiereturile. . . lăudară foarte mult această istorie. GORJAN, H. II, 173/7. Cînd auziră muiereturile despre una ca asta, se adunară numai într-o clipeală. ISPIRESCU, U. 51, cf. AL. LUPULUI, P. G. 71. Sînt pline prăvăliile pe Lipscani și pe calea Victoriei de muiereturi care cumpără. PAS, Z. II,175. – Pl. muiereturi. – Muiere¹ + suf. -et.