6 definiții pentru muculeț (rest; -e)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUCULÉȚ, (1) muculeți, s. m., (2) muculețe, s. n. 1. S. m. (Rar) Diminutiv al lui muc; mucușor. 2. Rest de țigară, de lumânare; mucușor. – Muc + suf. -uleț.

muculeț [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 46 / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~e / E: muc +-uleț] (Șhp) 1-6 sm Muc (1,10-11) (mic) Si: mucușor (1-6), (Trs) mucuț (1-6). 7-20 sn Muc (15-16, 22-24, 26-27) (mic) Si: mucușor (7-20), (Trs) mucuț (7-20).

MUCULÉȚ, muculeți, s. m., muculețe, s. n. Diminutiv al lui muc; mucușor. – Muc + suf. -uleț.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

muculéț (de lumânare, de țigară etc.) s. n., pl. muculéțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: muculeț (rest; -e)
muculeț (rest; -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muculeț
  • muculețul
  • muculețu‑
plural
  • muculețe
  • muculețele
genitiv-dativ singular
  • muculeț
  • muculețului
plural
  • muculețe
  • muculețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)