9 definiții pentru mucușor (secreție)
Explicative DEX
MUCUȘOR, (1) mucușori, s. m., (2) mucușoare, s. n. 1. (Rar) Muculeț (1). 2. Muculeț (2). – Muc + suf. -ușor.
mucușor smn [At: BRĂESCU, A. 22 / V: mucșor / Pl: (1-6) ~i, (7-20) ~oare / E: muc + -ușor] 1-20 (Șhp) Muculeț (1-20).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCUȘOR, mucușori, s. m., mucușoare, s. n. Muculeț. – Muc + suf. -ușor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
Ortografice DOOM
mucușor2 (secreție nazală) (rar) s. m., pl. mucușori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucușor1 (secreție nazală)(rar) s. m., pl. mucușori
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
mucușor (anat.) s. m., pl. mucușori
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
MUCUȘOR s. muculeț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MUCUȘOR s. muculeț.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUCUȘOR s. m., s. n. Diminutiv al lui m u c; muculeț, (regional) mucuț. 1. S.m. Cf.m u c (I 1). 2. S.n. Cf.m u c (II. 1). Luminița slabă a candelei. . . pilpîia galbenă, în vîrful mucușorului de iască. BRĂESCU, A. 22. 3. S.n. Cf. muc (II 2). Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. – Pl.: mucușoare. - Și: mucșór s. m., s. n. CHEST. II 363/253a. – Muc + suf. -ușor.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
mucușor, mucușorisubstantiv masculin
- 1. Muculeț. DEX '09 DEX '98sinonime: muculeț
etimologie:
- Muc + -ușor. DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.