9 definiții pentru mucaremea
Explicative DEX
mucaremea sf [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 18/5 / V: ~eamea, ~enme / Pl: ? / E: tc mukareme] (Înv) Mucarer (4).
MUCAREMEA s. f. (Turcism învechit și arhaizant) Mucarer. Duca-vodă... împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, Z. C. 108.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MUCAREMEA s. f. (Turcism înv.) Mucarer. – Tc. mukarreme.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
mucaremeá f., pl. ele (turc. [d. ar.] mukareme, onoare). Vechĭ. Rar. Mucarer.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mucareamea sf vz mucaremea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
mucarenme sf vz mucaremea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
MUCAREMEA s. v. mucarer.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mucaremea s. v. MUCARER.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Tezaur
MUCAREMEÁ s. f. (Învechit) Mucarer (2). Mihnea Vodă. . . au deschis ochii turcilor să facă al treele an mucarenme. N. COSTIN, LET. II, 18/5. Au plătit atunce și mucareameaoa, cum se zicea înnoirea domniei. id. ib. 20/30. Împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, O. X, 114. – Și: mucareameá, mucarenmé s. f. – Din tc. mukareme „cinstire”.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F151) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
mucaremeasubstantiv feminin
- 1. Mucarer. DLRLCsinonime: mucarer
- Duca-vodă... împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, Z. C. 108. DLRLC
-
etimologie:
- mukarreme DLRM