MUCAREMEÁ s. f. (Învechit) Mucarer (2). Mihnea Vodă. . . au deschis ochii turcilor să facă al treele an mucarenme. N. COSTIN, LET. II, 18/5. Au plătit atunce și mucareameaoa, cum se zicea înnoirea domniei. id. ib. 20/30. Împovărat fiind de groaznică nevoie de bani, ca să plătească mucaremeaua, adică înnoirea domniei. SADOVEANU, O. X, 114. – Și: mucareameá, mucarenmé s. f. – Din tc. mukareme „cinstire”.