10 definiții pentru mușcat (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MUȘCÁT s. n. (Rar) Mușcare. – V. mușca.

MUȘCÁT s. n. (Rar) Mușcare. – V. mușca.

mușcat1 sn [At: PONTBRIANT, D. / Pl: (rar) ~uri / E: mușca] 1-3 Mușcare (1- 3). 4 (Bot; îc) ~ul-broaștelor (sau ~-broaștei) Iarba-broaștelor (Hydrocharis Morsus ranae). 5 (Îc) ~ul-dracului Plantă erbacee cu flori liliachii sau violet-roșietice Si: călugăraș (Knautia arvensis). 6 (îae) Planta Knautia silvaticca. 7 (Îae) Planta Knautia longifolia. 8 (Îae) Plantă erbacee cu frunze lunguiețe și flori liliachii sau albastre (Scabiosa columbaria). 9 (Îae) Plantă erbacee cu flori roșii dispuse în capitule (Scabiosa lucida) Si: (reg) felfe, floarea văduvei. 10 (Îae) Ruin (Scabiosa succisa).

mușcat4 s vz mușcată1

MUȘCÁT s. n. (Neobișnuit) Mușcătură. (Fig.) Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I 29.

mușcat n. 1. acțiune de a mușca; 2. mușcatu-dracului, plantă cu florile liliachii sau albastre, crește prin coline și prin fânețe uscate din munți (Scabiosa columbaria).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUCĂ DE MUȘCÁTĂ s. v. nucșoară.

Intrare: mușcat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mușcat
  • mușcatul
  • mușcatu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • mușcat
  • mușcatului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mușcat (s.n.)

etimologie:

  • vezi mușca
    surse: DEX '98 DEX '09