MUȘCAT¹ s. n. 1. Mușcare. Cf. PONTBRIANT, D. Descîntic de mușcatul șerpilor. ALECSANDRI, P. P. 271. Șerpe veninos . . . Așa mă ține Dumnezeu, M-o apărat de mușcatu tău. T. PAPAHAGI, M. 129. ◊ (În context figurat) Buza ta învinețită de-al corupției mușcat. EMINESCU, O. I, 29. 2. C o m p u s e: mușcatul-broaștelor (sau -broaștei) = iarba-broaștelor (Hydrocharis Morsus ranae). Cf. BRANDZA, FL. 461, id. D. 388, GRECESCU, FL. 542, TDRG, PANȚU, PL. ; mușcatul-dracului = a) numele a trei plante erbacee cu flori liliachii sau violet-roșietice; călugăraș (Knautia arvensis, silvatica și longi- folia). PANȚU, PL. ; b) numele a două plante erbacee, dintre care una are frunze lunguiețe și flori liliachii sau albastre (Scabiosa columbaria), cealaltă flori roșii dispuse în capitule (Scabiosa lucida); (regional) felfe, floarea – văduvei. Cf. BRANDZA, FL. 258, GRECESCU, FL. 283, BIANU, D. S., PANȚU, PL. 186; c) ruin (Scabiosa succisa). Cf. COTEANU, PL. 15, LB, BARCIANU, V. – V. mușca.