moșan sm [At: M. COSTIN, O. 51 / Pl: ~eni / E: moș + -ean] (Înv) 1 Moștenitor (1). 2 Răzeș. 3 Bărbat originar din... Vz băștinaș.

moșán, -că s. (d. moș). Vechĭ. Moștenitor. Moșnean. Azĭ rar. Copărtaș la o moșie. V. răzeș.

MOȘAN s. v. moșnean, moștenitor, răzeș, succesor, urmaș.

moșan s. v. MOȘNEAN. MOȘTENITOR. RĂZEȘ. SUCCESOR. URMAȘ.

MOȘAN s. m. (Mold.) 1. Moștenitor. Jigmontu fiind dirept moșan icei<i> crăii<i>, ce încă viu tată-său Ivan craiu l-au ales leașii pre Jigmontu la crăiia lor. CLM, 10^v. Și s-au făcut troadenii moșeni Italiii aședzați și legați între sine. NCL, I, 35. Pentru aceasta s-au întrupat Dumnedzău pentru să mîngîie jealea lui Adam și iară să-l facă moșan raiului, cum au fost mai înainte. CRON. SEC. XVIII, 15^r. 2. Băștinaș. Gavril al doile Tecenschi den Muraviț moșan. N. COSTIN. De-ș dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar mosan nu-l priimăscu nici la sfat. NECULCE. Etimologie: moș + suf. -ean. Vezi și moșancă, moșnean, moșneni, moșnenie. Cf. moșnean (1), ocinaș, uricaș (1); moșnean (1).

moșan, moșeni, s.m. (înv.) 1. moștenitor. 2. băștinaș.

MOȘÁN s. m. (învechit) 1. Moștenitor (1). Craiul leșesc Jigmont fiind drept moșan aceii crăiei, ce încă viu tată-său, Ioan crai, l-au ales leșii pe Jigmont la crăiia lor. M. COSTIN, O. 51. Fiiul său, Bogdan Vodă, moșan și următor. N. COSTIN, LET. I A, 77/29, cf. id. L. 100. 2. Moșnean (2), răzeș. Este tot dintr-un moș moșanu înpreună cu dînșii moșăni și răzăși (a. 1722). IORGA, S. D. XVI, 403. Ve poruncim să le dați pace și nime să nu ste împotrivă cherții domniii mele: iar de va ave cineva a ve pări dentr-alții moșenii, să vie fațe (a. 1734). BUL. COM. IST. II, 198. Oamenii de Rădășani au fost vecini, iar nu moșăni (a. 1767). URICARIUL, X, 198. 3. Bărbat băștinaș, originar (din. . . ). Gavril al doile Tecenschi den Muraviț moșan. N. COSTIN, LET. I A, 21/24. De-ș dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar moșan nu-l priimăscu, nici la sfat. NECULCE, l. 361. – Pl.: moșeni. – Moș + suf. -ean.