MOȘAN s. m. (Mold.) 1. Moștenitor. Jigmontu fiind dirept moșan icei<i> crăii<i>, ce încă viu tată-său Ivan craiu l-au ales leașii pre Jigmontu la crăiia lor. CLM, 10^v. Și s-au făcut troadenii moșeni Italiii aședzați și legați între sine. NCL, I, 35. Pentru aceasta s-au întrupat Dumnedzău pentru să mîngîie jealea lui Adam și iară să-l facă moșan raiului, cum au fost mai înainte. CRON. SEC. XVIII, 15^r. 2. Băștinaș. Gavril al doile Tecenschi den Muraviț moșan. N. COSTIN. De-ș dau vo fată după vun străin, pre cu greu, dar mosan nu-l priimăscu nici la sfat. NECULCE. Etimologie: moș + suf. -ean. Vezi și moșancă, moșnean, moșneni, moșnenie. Cf. moșnean (1), ocinaș, uricaș (1); moșnean (1).