maltăr sn [At: PĂCALĂ, M. R. 403 / V: ~dăr, ~ldără sf, ~der, ~tără sf ~ter, ~tor, ~tur, măltără sf moal~, moalter, mul~ / E: ger Malter, mg malter] (Reg) Mortar. corectat(ă)

MALTĂR, maltăre, s. n. (Regional) Mortar.

MALTĂR, maltăre, s. n. (Reg.) Mortar. – Germ. Malter.

maldăr² sn vz maltăr

maldără sf vz maltăr

maltără sf vz maltăr

malter sn vz maltăr

maltor sn vz maltăr corectat(ă)

maltur sn vz maltăr

măltăra sf vz maltăr

moaltăr sn vz maltăr

moalter sn vz maltăr

multăr sn vz maltăr

MALTĂR s. v. mortar, tencuială.

maltăr s. v. MORTAR. TENCUIALĂ.

máltăr, (malter), s.n. (reg.) Mortar: „...țăranu-i arde una românească la doctor de și cade maltărul di pă părete, unde-a dat cu capu” (Bilțiu, 2007: 373). – Din germ. Malter „mortar” (DLRM, MDA); din magh. malter (MDA).

maltăr, (malter), s.n. – (reg.) Mortar. – Din germ. Malter „mortar” (DLRM, MDA); din magh. malter (MDA) (< germ. Mörtel).

maltăr, s.n. – Mortar. – Din magh. malter (< germ. Mörtel).

MÁLTĂR s. n. (Transilv., Ban., rar Bucov.) Mortar. Temelia se face din cea mai bună piatră de munte, căreia i se mai adaugă maltăr (mortar), pentru a se astupa golurile dintre pietre și spre a i se da o legătură durabilă. PĂCALĂ, M. R. 403. Bine cunoscutul maltăr sau papalașca nu este altceva decît mortarul. CV 1949, nr. 7, 31, cf. TODORAN, GL., CHEST. II 128/1, 3, ALRM II/I h 281, ALR I 1677, A I 12, 26, 31, 35, 36, III 2, 7,16,17,18, IV 5, V 15,16. ♦ (Regional) Noroi, glod (Negrileasa-Gura Humorului), A VI 4. - Și: málter (CHEST. II 128/1, 279/1, ALRM II/I h 281, ALR I 1677/315, 333, A V 15), máltor (ALRM II/I h 281), máltur (A V 14), máldăr (CHEST. II 128/9, 409, ALRM II/I h 281, ALR I 1677/9, 28, 51, 59, 63, 308, 375), málder (CHEST. II 128/408), moáltăr (ALRM II/I h 281, MAT. DIALECT, I, 180), moálter (CHEST. II 128/331), málter (com. din Transilv.), múltăr (ALR I 1677/215) s. n.; máltără (CHEST. II 128/387), máltără (ALRM II/I h 281, A I 12, 13, 17, 22), máldără (ALRM II/I h 281) s. f. – Din germ. Malter. – Moaltăr, moalter < magh. málter.

MALDĂR² s. n. v. maltăr.

MALDĂRĂ s. f. v. maltăr.

MÁLDER² s. n. v. maltăr.

MÁLTER s. n. v. maltăr.

MÁLTOR s. n. v. maltăr.

MÁLTUR s. n. v. maltăr.