opțiuni
  • info

13 definiții pentru mormântal

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) mormântală = tăcere (sau liniște) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. -al.

mormântal, ~ă a [At: ALEXANDRESCU, M 154 / Pl: ~i, ~e / E: mormânt + -al] (Liv) 1 Care aparține mormântului (1). Si: funerar, mormântos (1). 2 Referitor la mormânt (1) Si: funerar, mormântos (2). 3 Specific mormântului (1) Si: funerar, mormântos (3). 4 (Îs) Tăcere ~ă Tăcere sau liniște deplină, totală, absolută. 5 (Prc; d. voce) Care are timbrul grav, înfundat Si: cavernos. 6 De înmormântare Si: funebru.

MORMÂNTAL, -Ă, mormântali, -e, adj. (Livr.) 1. De mormânt. ◊ Tăcere (sau liniște) mormântală = tăcere (sau liniște) deplină, absolută. 2. De înmormântare, funebru. – Mormânt + suf. -al.

mormântal a. de mormânt: tăcere mormântală.

MORMÎNTAL, -Ă, mormintali, -e, adj. (Învechit) De mormînt, funerar. Din țerna mormîntală răsare dulce floare. ALECSANDRI, P. II 88. ◊ (Azi în expr.) Tăcere mormîntală = tăcere adîncă, liniște deplină. 2. De înmormîntare, funebru. Mitropolitul... începu a zice cu un glas sărbătoresc și mormîntal. NEGRUZZI, S. I 232.

*mormîntál, -ă adj. (P. formă, cp. cu vamal). Sepulcral, de mormînt: tăcere mormîntală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mormântal adj. m., pl. mormântali; f. mormântală, pl. mormântale (liniște mormântală)

mormântal adj. m., pl. mormântali; f. mormântală, pl. mormântale

mormântal adj. m., pl. mormântali; f. sg. mormântală, pl. mormântale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MORMÂNTAL adj. funebru, sepulcral. (Cu un glas ~.)

MORMÂNTAL adj. v. funerar.

MORMÎNTAL adj. funebru, sepulcral. (Cu un glas ~.)

mormîntal adj. v. FUNERAR.

Intrare: mormântal
mormântal adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mormântal
  • mormântalul
  • mormântalu‑
  • mormântală
  • mormântala
plural
  • mormântali
  • mormântalii
  • mormântale
  • mormântalele
genitiv-dativ singular
  • mormântal
  • mormântalului
  • mormântale
  • mormântalei
plural
  • mormântali
  • mormântalilor
  • mormântale
  • mormântalelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mormântal, mormântalăadjectiv

  • 1. De mormânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: funerar
    • format_quote Din țerna mormîntală răsare dulce floare. ALECSANDRI, P. II 88. DLRLC
    • 1.1. Tăcere (sau liniște) mormântală = tăcere (sau liniște) deplină, absolută. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. De înmormântare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: funebru sepulcral
    • format_quote Mitropolitul... începu a zice cu un glas sărbătoresc și mormîntal. NEGRUZZI, S. I 232. DLRLC
etimologie:
  • Mormânt + sufix -al. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.