26 de definiții pentru mormăi mărnăi mornăi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei; a mormorosi. ♦ P. ext. (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului. 2. Fig. (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire; a bombăni, a mârâi. ◊ Loc. adv. Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind. [Prez. ind. și: mormăiesc.Var.: (reg.) mornăí vb. IV] – Mor + m[or] + suf. -ăi.

mormăi1 vi [At: CANTEMIR, IST. 121 / V: mâr~, mârnăi, mârnâi, ~răi, ~ăni, ~moi, ~moni, ~rnăi, ~roi, murăi, mur~, murmui / Pzi: mormăi, (rar) ~iesc / E: mor + m(or) + -ăi] 1 vi (D. urși) A scoate sunete scurte și joase, specifice speciei Si: (reg) a mormorosi, a murmura. 2 vi (Pex; d. alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului Vz a mârăi, a miorlăi. 3 vi (Reg; d. porumbei) A gânguri. 4 vi (Reg; d. albine și muște) A bâzâi. 5 vi (D. oameni) A scoate sunete neclare pe un ton scăzut sau nazal, a vorbi nedeslușit, pentru a-și manifesta nemulțumirea, indignarea Si: a bombăni, a mârăi, a mogorogi, a mondăni (1), a mormoti, a murmura. 6 vi (Trs; d. copii) A scânci. 7 vt A fredona cu voce scăzută și pe nas. 8 vi (Pex) A protesta.

mormăi2 vt [At: ALR I, 1847/835 / Pzi: mormăi / E: nct] (Reg) A da formă aluatului Si: a soage.

MORMĂÍ, mórmăi, vb. IV. Intranz. 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei. Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326. 2. (Despre oameni) A scoate sunete neclare pe un ton coborît, gros; a vorbi nedeslușit sau cu intenția de a manifesta o nemulțumire, a murmura, a bombăni. Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106. Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82. Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15. ◊ Tranz. Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32. D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144. – Prez. ind. și: mormăiesc (SADOVEANU, O. VII 214). – Variante: mărnăí (CREANGĂ, A. 68), mornăí (MARIAN, O. I 218) vb. IV.

A MORMĂÍ mórmăi intranz. 1) (despre urși) A scoate sunete scurte și înfundate, caracteristice speciei; a face „mor-mor”. 2) fig. fam. (despre persoane) A vorbi încet și nedeslușit (în semn de nemulțumire); a bombăni; a bodogăni; a mârâi; a boscorodi; a bălmăji. /mor + m(or) + suf. ~ăi

mormăì v. 1. a scoate un glas înfundat: ursul mormăe; 2. fig. a-și arăta nemulțumirea prin murmure. [Onomatopee].

mórmăĭ, mórnăĭ și -ĭésc, a v. intr. (imit. ca și mîrîĭ și murmur; rus. murnýkatĭ, a toarce ca pisica; ung. mormolni și mormogni, germ. murmeln, a mormăi). Scot un glas ca ursu supărat. Fig. Murmur, bodogănesc, vorbesc singur de cĭudă. – Și mormoĭ (NPl. Ceaur, 102), mîrnîĭ și mormorosesc. V. borborosesc.

MORNĂÍ vb. IV v. mormăi.

MĂRNĂÍ vb. IV v. mormăi.

MĂRNĂÍ vb. IV. v. mormăi.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

mormăí (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. mórmăi, 3 mórmăie, imperf. 3 sg. mormăiá; conj. prez. 3 să mórmăie

mormăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. mórmăie, imperf. 3 sg. mormăiá

mormăi (ind. prez. 1 sg. mormăi, 3 sg. și pl. mormăie)

mormăesc, -măe 3, -măiam 1 imp.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MORMĂÍ vb. v. bombăni.

MORMĂI vb. a bălmăji, a bÎigui, a bîrîi, a bodogăni, a bolborosi, a bombăni, a boscorodi, a gîngăvi, a îndruga, a îngăima, a îngîna, a mîrîi, a molfăi, a murmura, (pop.) a blodogori, a bufni, (reg.) a dondăni, a mogorogi, a mondăni, a mormoti, a morocăni, a slomni, a tolocăni, (Ban.) a pîtcăi, (prin Olt.) a șondoroi. (Ce tot ~ acolo?)

Intrare: mormăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăie
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăi
(să)
  • mormăi
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăie
(să)
  • mormăie
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mormăi
  • mormăire
  • mormăit
  • mormăitu‑
  • mormăind
  • mormăindu‑
singular plural
  • mormăiește
  • mormăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiesc
  • mormăiam
  • mormăii
  • mormăisem
a II-a (tu)
  • mormăiești
(să)
  • mormăiești
  • mormăiai
  • mormăiși
  • mormăiseși
a III-a (el, ea)
  • mormăiește
(să)
  • mormăiască
  • mormăia
  • mormăi
  • mormăise
plural I (noi)
  • mormăim
(să)
  • mormăim
  • mormăiam
  • mormăirăm
  • mormăiserăm
  • mormăisem
a II-a (voi)
  • mormăiți
(să)
  • mormăiți
  • mormăiați
  • mormăirăți
  • mormăiserăți
  • mormăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mormăiesc
(să)
  • mormăiască
  • mormăiau
  • mormăi
  • mormăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăie
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăi
(să)
  • mărnăi
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăie
(să)
  • mărnăie
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăie
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăi
(să)
  • mornăi
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăie
(să)
  • mornăie
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mărnăi
  • mărnăire
  • mărnăit
  • mărnăitu‑
  • mărnăind
  • mărnăindu‑
singular plural
  • mărnăiește
  • mărnăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiesc
  • mărnăiam
  • mărnăii
  • mărnăisem
a II-a (tu)
  • mărnăiești
(să)
  • mărnăiești
  • mărnăiai
  • mărnăiși
  • mărnăiseși
a III-a (el, ea)
  • mărnăiește
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăia
  • mărnăi
  • mărnăise
plural I (noi)
  • mărnăim
(să)
  • mărnăim
  • mărnăiam
  • mărnăirăm
  • mărnăiserăm
  • mărnăisem
a II-a (voi)
  • mărnăiți
(să)
  • mărnăiți
  • mărnăiați
  • mărnăirăți
  • mărnăiserăți
  • mărnăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mărnăiesc
(să)
  • mărnăiască
  • mărnăiau
  • mărnăi
  • mărnăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mornăi
  • mornăire
  • mornăit
  • mornăitu‑
  • mornăind
  • mornăindu‑
singular plural
  • mornăiește
  • mornăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiesc
  • mornăiam
  • mornăii
  • mornăisem
a II-a (tu)
  • mornăiești
(să)
  • mornăiești
  • mornăiai
  • mornăiși
  • mornăiseși
a III-a (el, ea)
  • mornăiește
(să)
  • mornăiască
  • mornăia
  • mornăi
  • mornăise
plural I (noi)
  • mornăim
(să)
  • mornăim
  • mornăiam
  • mornăirăm
  • mornăiserăm
  • mornăisem
a II-a (voi)
  • mornăiți
(să)
  • mornăiți
  • mornăiați
  • mornăirăți
  • mornăiserăți
  • mornăiseți
a III-a (ei, ele)
  • mornăiesc
(să)
  • mornăiască
  • mornăiau
  • mornăi
  • mornăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

mormăi mărnăi mornăi

  • 1. (Despre urși) A scoate sunete scurte și joase, caracteristice speciei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mormorosi un exemplu
    exemple
    • Îl legă la bubă și ursul plecă mormăind. ISPIRESCU, L. 326.
      surse: DLRLC
    • 1.1. prin extensiune (Despre alte animale) A scoate sunete groase asemănătoare cu ale ursului.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. figurat (Despre oameni) A vorbi nedeslușit, pe un ton coborât sau nazal, de obicei cu intenția de a manifesta o nemulțumire.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bombăni murmura mârâi 5 exemple
    exemple
    • Da s-a lăsat afară ger grozav, mormăie fratele tatii. STANCU, D. 106.
      surse: DLRLC
    • Tudor Șoimaru mormăia nemulțămit, – cînd boierul care suia costișa spre ei îi chiui cu voie bună. SADOVEANU, O. VII 82.
      surse: DLRLC
    • Se repezi afară în coridor, mormăind în treacăt către căpitan. REBREANU, R. I 15.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Cătră amiază, mă întorceam de la gimnaziu mormăind o declinare elină ce ne învățase domnul profesor. SADOVEANU, N. F. 32.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv D-abia a putut deschide gura mormăind ceva neînțeles. CARAGIALE, P. 144.
      surse: DLRLC
    • 2.1. locuțiune adverbială Pe mormăite = mormăind (pentru a-și arăta nemulțumirea); cu nemulțumire, fără plăcere, cârtind.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Mor + m[or] + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09