moralicește av [At: MAN. ÎNV. 39/26 / E: moral² + -icește] 1-2 Din punct de vedere moral² (1, 6) Si: moralmente. 3 Conform cu morala (1).

MORALICEȘTE adv. (Rar) 1. După regulile moralei. Plagiatul acesta de la începutul culturii romînești nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRĂILEANU, SP. CR. 91. 2. Sub raport moral sau spiritual, sufletește; moralmente. Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I 318.

MORALICEȘTE adv. 1) Din punct de vedere moral; sub aspect moral; moralmente. 2) În conformitate cu morala; după prescripțiile moralei. /moral + suf. ~icește

moralicește adv.

MORALICEȘTE adv. v. moralmente.

MORALICEȘTE adv. moralmente, spiritualicește, sufletește, (rar) spiritualmente. (~ se simte bine.)

MORALICÉȘTE adv. 1. Din punct de vedere moral² (I 1), conform cu morala (1). Plagiatul acesta . . . nu se poate caracteriza, moralicește, ca un furt. IBRĂILEANU, SP. CR. 91. Cînd ciocoiul ajunge la gradul de vătaf, este corupt moralicește. FILIMON, O. I, 96. 2. Din punct de vedere moral² (I 2); sufletește, moralmente. Moralicește bine cultivit. MAN. ÎNV. 39/26. Cine nu simte în țara noastră lipsa așezămînturilor prin a căror lucrare. . . să ne putem face și moralicește mădulări folositoare ale familiei europiene. AR (1829), 1²/14. Cunoști d-ta vreo lege care să facă ca copiii noștri să nu fie ai noștri ? – Fizicește, se-ntîmplă adese; iar moralicește, cînd părinții sînt de felul d-tale. PR. DRAM. 199. Subt iscălita este moralicește convins că domnii acționeri. . . vor realiza un frumos folos (a.. 1849). doc. ec. 958. Nu puteam decît să cîștig moralicește. NEGRUZZI, S. I, 318 cf. GHEREA, ST. CR. III, 86. – Moral² + suf. -icește.