MONTATÓR, -OÁRE s. m. și f. (Rar la f.) Tehnician specializat în lucrări de montare¹ (1, 2); montor. Montator de locomotive, automotoare și vagoane. LEG. EC. PL. 291. Montator la Grivița-Locomotive. CONTEMP. 1949, nr. 165, 10/6. Echipele de montatori. . . așază acum piesele grele ale postamentului. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1943. Să se intereseze îndeaproape de pregătirea cadrelor de montatori. V. ROM. octombrie 1954, 129. Acea scrisoare. . . o adusese Ilie Hanganu, montator, și o depusese la adresă. SADOVEANU, M. C. 168. S-a îndreptat către estradă montatorul Toader Cristofovici. GALAN, Z. R. 16. - Pl.: montatori, -oare. – Monta¹ + suf. -tor.