lăcătuș-montator s. m. Tehnician care se pricepe atât la lăcătușerie cât și la lucrări de montare ◊ „Deveneau necesare noi cunoștințe teoretice și deprinderi practice, dar chiar însușirea de noi meserii ca, de pildă, cea de lăcătuș-montator, pe care vechiul profil al întreprinderii nu le cerea [...]” Sc. 17 XI 63 p. 1 (din lăcătuș + montator)