MONOSILABIC, -Ă adj. (Despre cuvinte) Care este format dintr-o singură silabă. Cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. Din peste patru sute și cincizeci de neutre monosilabice, numai 35 au pluralul format cu -e. LL I, 110. ◊ E x p r. (Adverbial) A vorbi (sau a răspunde) monosilabic = a vorbi (sau a răspunde) cu monosilabe, v. m o n o s i l a b. Vorbeau sinistru, monosilabic. BRĂESCU, A. 236. (Despre limbi) Format (mai ales) din cuvinte cu o singură silabă. În limbile monosilabice, cuvintele nu pot avea familie. GRAUR, F. I. 154. – Pl.: monosilabici, -ce. – Din fr. monosyllabique.