10 definiții pentru monoman (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MONOMÁN, -Ă, monomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de monomanie. – Din fr. monomane.

MONOMÁN, -Ă, monomani, -e, adj., s. m. și f. (Persoană) care suferă de monomanie. – Din fr. monomane.

monoman, ~ă [At: NEGULICI / Pl: ~i, ~e / E: fr monomane] 1-2 smf, a (Persoană) care suferă de monomonie Si: (rar) monomoniac (1-2).

MONOMÁN, -Ă adj., s.m. și f. (Suferind) de monomanie; (persoană) stăpânit(ă) de o idee fixă; monomaniac. [< fr. monomane].

MONOMÁN, -Ă adj., s. m. f. (suferind) de monomanie; monomaniac. (< fr. monomane)

MONOMÁN ~ă (~i, ~e) și substantival Care suferă de monomanie. /<fr. monomane

*monomán, -ă s. și adj. (mono- și -man). Bolnav de manomanie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

monomán adj. m., s. m., pl. monománi; adj. f., s. f. monománă, pl. monománe

monomán adj. m., s. m., pl. monománi; f. sg. monománă, pl. monománe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MONOMÁN s., adj. (MED.) (rar) monomaniac. (Om ~.)

MONOMAN s., adj. (MED.) (rar) monomaniac. (Om ~.)

Intrare: monoman (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • monoman
  • monomanul
  • monomanu‑
plural
  • monomani
  • monomanii
genitiv-dativ singular
  • monoman
  • monomanului
plural
  • monomani
  • monomanilor
vocativ singular
  • monomanule
  • monomane
plural
  • monomanilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

monoman, -ă monomană

  • 1. (Persoană) care suferă de monomanie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN sinonime: monomaniac, -ă

etimologie: