MOLOTRU s. m. 1. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele lanceolate, cu florile albastre dispuse în raceme alungite și cu fructul în formă de păstaie care conține numeroase semințe (Trigonella besseriana). Frunză verde de molotru, Dacă astăzi sînt în codru . . ., De ce nu mă-ntrebi, creștine, Să-ți spui focul ce-arde-n mine ? FILIMON, O. I, 156. Frunză verde de molotru Veni postul lui Sîn-Pietru. PAMFILE, S. V. 107. Pe la miez de noapte Ce frunză se bate. . . ? Frunza codrului Ș-a molotrului. ANT. LIT. POP. I, 296. ♦ Molotru albastru = sulfină albastră (Trigonella coerulea). PANȚU, PL. Molotru alb = sulfină albă (Melilotus albuș). id. ib. Molotru galben = sulfină (Melilotus officinalis). id. ib. 2. (Transilv.) Numele a două plante erbacee din familia umbeliferelor: a) chiraen (Carum Carvi). Cf. LB, PONTBRIANT, D., LM, REV. CRIT. III, 161, VICIU, COL. 202, ALR I 1 611/831; b) molură (Foeniculum vulgare). Cf. BARCIANU, ALEXI, W., TDRG, N. LEON, MED. 22, PANȚU, PL., DR. V, 381. Vai de voi cărturari și farisei fățarnici că zeciuiți mintă, cimbrul și cheminul [text marginal: molotru ce-i ca mărariul]. N. TEST. (1648), 30^v/11. Un ostropiel făcut de vîrfuri de busiioc, cu molotru și cu alune pisate (a. 1749). GCR II, 44/12. Chimenul, molotrul, cimbrul și mararul. PANN, P. V. I, 121/26. Ceaiul de molotru e aducător de poftă de mîncare. VOICULESCU, L. 190. Molotru. . . este o plantă a cărei sămînță se întrebuințează la prefăcutul rachiului. I. CR. I, 85. Apa fiartă cu sămînță de molotru e bună contra vărsăturilor. ȘEZ. XV, 88. – Și: (regional) molótră (BUJOREAN, B. L. 385) s. f., morótru (H XVIII 40) s. m. – Din slavonul молотрь.