14 definiții pentru molitvelnic molitfelnic molitvenic


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvénic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.

MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. Carte de ritual ortodox, care cuprinde o serie de rugăciuni. [Var.: molitvénic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvĭnikŭ.

molitvelnic sn [At: (a. 1588) CUV. D. BĂTR. I, 196/11 / V: ~enic, (reg) ~ifte~, ~tevnic, ~tfe~, ~tfenic, (înv) ~tăvnic, ~tăvnig / Pl: ~ice / E: slv молитвьникъ] Carte de ritual în biserica ortodoxă, care conține rânduiala celor „șapte taine” și molitve (1) Si: (rar) rugăciunar.

MOLITVÉLNIC, molitvelnice, s. n. (Și în forma molitfelnic) Carte de rugăciuni în cultul bisericii creștine ortodoxe. Mă reped devale la chilie să iau molitfelnicul. GALACTION, O. I 253. Cere-n grab-un molitfelnic și începe a-l citi. PANN, P. V. I 65. – Variantă: molitfélnic s. n.

MOLITVÉLNIC ~ce n. Carte de rugăciuni. /<sl. molitviniku

MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.

MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.

MOLITFÉLNIC s. n. v. molitvelnic.

MOLITVÉNIC s. n. v. molitvelnic.

MOLITVÉNIC s. n. v. molitvelnic.

molitfelnic n. carte de rugăciuni. [Serb. MOLITVENIK].

moliftélnic și (vechĭ) molitvélnic n., pl. e (vsl. molĭtvínikŭ, bg. sîrb. molitvenik). Carte care cuprinde molifte și alte rugăcĭunĭ (botezurĭ, aghezme) pe care le citește preutu în popor. – Sin. cu efhologhiŭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

molitvélnic s. n., pl. molitvélnice

molitvélnic s. n., pl. molitvélnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MOLITVÉLNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.

MOLITVELNIC s. (BIS.) (rar) rugăciunar, trebnic, (înv.) evhologhion.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

molitvélnic, molitvelnice s. n. Carte bisericească de slujbă pentru preot, cuprinzând rânduiala sfintelor Taine și a ierurgiilor bisericești, precum și rugăciuni și slujbe pentru diferite momente, obiecte și trebuințe din viața creștinului și a bisericii; evhologhiu, trebnic. [Var. moliftélnic, molitfélnic s. n.] – Din sl. molitvinikŭ.

MOLITVÉLNIC (MOLITVÉNIC, MOLITFÉLNIC) (< sl.) s. n. (În ritualul ortodox) Carte în care sunt cuprinse orânduielile și rugăciunile prescrise pentru conferirea sfintelor taine și a altor rânduieli bisericești, de sfințire și de binefacere; trebnic. Cel mai vechi m. cunoscut în Țările Române este cel tipărit la Târgoviște în 1545 de Dimitrie Liubcevici. În 1568, Coresi a tipărit „Molitvenicul rumânesc”, ca anexă a „Cazaniei”.

Intrare: molitvelnic
molitvelnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitvelnic
  • molitvelnicul
  • molitvelnicu‑
plural
  • molitvelnice
  • molitvelnicele
genitiv-dativ singular
  • molitvelnic
  • molitvelnicului
plural
  • molitvelnice
  • molitvelnicelor
vocativ singular
plural
molitfelnic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitfelnic
  • molitfelnicul
  • molitfelnicu‑
plural
  • molitfelnice
  • molitfelnicele
genitiv-dativ singular
  • molitfelnic
  • molitfelnicului
plural
  • molitfelnice
  • molitfelnicelor
vocativ singular
plural
molitvenic substantiv neutru
substantiv neutru (N2)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • molitvenic
  • molitvenicul
  • molitvenicu‑
plural
  • molitvenice
  • molitvenicele
genitiv-dativ singular
  • molitvenic
  • molitvenicului
plural
  • molitvenice
  • molitvenicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)